Faceți căutări pe acest blog

marți, 27 august 2019

Mutare blog

Dragii mei
Va multumesc ca ati fost in vizita la noi in toti acesti ani.
N au fost putine dati cand am vrut sa inchid portile, dar bucuria de a impartasi a primat. Toate postarile de pe blogul acesta sunt transferate intr-o sectiune dedicata pe un bog nou, asa ca le veti gasi si acolo, plus o functie de cautare mai eficienta.
In speranta ca prietenii vechi sunt ca vinul, va astept cu postari vechi si noi in noua mea casuta din poveste, care e cladita cum ii sta bine unei casute, pe o temelie mai solida, un domen propriu si personal www.casutadinpoveste.ro.

luni, 6 mai 2019

Carti resursa adoptie si parenting


Acolo unde femeile sunt regi - perspectiva mamei biologice si a mamei adoptive. Stiu ca multe persoane au dificultati la a scrie o scrisoare a mamei biologice catre copil, a mamei adoptive catre cea biologica...

Creierul copilului tau - 12 strategii revolutionare de dezvoltare unitara a creierului copilului tau . Nu e doar pentru copiii adoptati, sau e cu atat mai mult pentru copiii adoptati:)



Ambele sunt traduse de ARFO, le puteti comanda de pe pagina lor de pe facebook, sunt reale resurse. Eu le am luat de pe Amazon si mi s-au parut oau.
Alta carte de parenting cu exemple clare, care a trecut testul timpului zic eu, are 50 ani de cand e publicata si republicata:)
Ginny Moon nu este doar o fetita cu autism ci si una adoptata de o familie care ulterior are un copil biologic ;). E un roman usurel, dar sunt cateva aspecte reale si dureroase, autorul e parinte de copil adoptat:)
Daca mai aveti carti de recomandat, va rog sa le scrieti, poate facem o biblioteca virtuala:)

miercuri, 17 aprilie 2019

Masina

Ilinca-mi spunea in timp ce eu faceam mancare ca si-ar dori sa se poata intoarce in trecut, ca sa nu mai faca prostii.
Toate prostiile pe care le-a facut sa se stearga si iar si iar pana totul ar fi perfect.
N-ar fi tare? Sa ma intorc de cand eram in masina, de cand ai venit si m-ai luat cu masina.
Din momentul acela se pare copilul meu se poate intoarce in siguranta sa-si repare greselile. Oare cand va putea integra si momentul pana la a se urca in masina? Cand se va vindeca incat sa aiba curaj si incredere sa se intoarca inainte stiind ca masina o asteapta acolo?

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Eea ninoo ninoo

Citesc o carte si chiar la inceput este un pasaj care pe mine m-a marcat, eu am procedat exact pe dos. Cand Ilinca era acasa in primele zile si plangea ca vrea la asistenta maternala, eu ii spuneam ca o inteleg, dar ca nu putem merge in acel moment apoi imediat ii atrageam atentia asupra unul lucru placut pentru ea, cum ar fi "mergem maine la tobogan?" spus pe un ton entuziast. Imediat se lumina la fata si se bucura ca mergem in parc. Dorul si durerea ramaneau, poate ea era pregatita sa le faca fata, dar eu nu eram.
Va traduc pasajul care m-a pus pe mine pe ganduri, in speranta ca daca citeste cineva va avea maturitatea sa nu faca greselile pe care eu le-am facut. Cred ca se aplica la orice discutie inconfortabila. Inconfortabila pentru noi, adultii.

"Eea ninoo ninoo
Intr-o zi, Mariana a primit in timp ce era la serviciu un telefon in care era anuntata ca fiul sau de doi ani Marco si bona acestuia au avut un accident de masina. Marco era ok, dar bona fusese dusa cu ambulanta la spital.
Mariana a alergat disperata la locul accidentului unde a aflat ca bona a avut o criza de epilepsie in timp ce conducea. L-a gasit pe fiul ei plangand neconsolat in bratele unui pompier.
Imediat l-a luat in brate si a inceput sa-l linisteasca. De indata ce s-a oprit din plans, Marco a inceput sa-i spuna ce s-a intamplat, cu limbajul sau de 2 ani pe care doar parintii si bona le intelegeau. Spunand incontinuu "Eea ninoo ninoo", el se concentra pe detaliul care conta cel mai tare pentru el: Sofia fusese luata de langa el.
Intr-o situatie similara, multi am fi tentati sa-l reasiguram pe Marco ca Sofia va fi ok, apoi imediat i-am distrage atentia asupra altui lucru "mergem sa luam o inghetata"?
Aceasta abordare lasa copilul confuz asupra a ceea ce s-a intamplat si de ce. El este inca plin de emotii mari si infricosatoare, dar nu ii este permis, sau nu este ajutat sa le gestioneze intr-un mod eficient.
Mariana nu a facut aceasta greseala. In acea noapte si apoi in saptamana care a urmat, cand mintea lui Marco il ducea inapoi la momentul accidentului, Mariana il ajuta sa repete povestea iar si iar. Ea spunea "Da, tu si Sofia ati avut un accident, nu? In acel moment Marco-si intindea mainile si incepea sa se agite, imitand criza Sofiei. Mariana va continua "Da, Sofia a avut o criza si a inceput sa se scuture si masina s-a izbit, nu?" Apoi Marco va zice din nou "Eea ninoo ninoo", la care Mariana va raspunde "Exact, ninoo ninoo a venit si a dus-o pe Sofia la doctor si se va face bine".
Permitandu-i lui Marco sa spuna in mod repetat povestea, Mariana il ajuta sa inteleaga ce s-a intamplat ca el sa poata face fata emotional, pentru ca ea stie cat de important este sa ajute creierul fiului ei sa proceseze experienta infricosatoare. "

duminică, 23 septembrie 2018

Lasa-i spatiu

Astepti un copil ani de zile. Poate ai trecut prin ani de zile de tratamente, prin umilinte, prin ridicari de sprincene atunci cand ai hotarat ca adopti, prin cursuri in care ti-ai deschis inima in fata unor necunoscut, prin luni si ani de rugaciuni nerostite si asteptari care te-au macinat, frici si neputinte care te consuma.
Si in sfarsit, dupa toate astea si multe altele, pe care doar tu le cunosti, ai copilul mult visat acasa. Si-ti este frica, daca nu te va iubi, daca nu il vei iubi suficient, daca il vei strica, daca ii era mai bine la asistentul maternal sau la o alta familie, pentru ca toti par a sti ce trebuie sa faca mai putin tu.
Si vrei sa afli totul despre el si interpretezi fiecare privire, fiecare scancet, gand sau revolta a lui. Ai vrea sa diseci tot ce simte, gandeste, face, sa-l ai sub control, sa anticipezi, sa repari, tocmai pentru ca simti cum totul iti scapa printre degete.
Dar opreste-te!
Nu mai sta calare pe copil! Lasa-l sa respire, sa aiba emotii care nu trebuie la orice pas descusute, analizate. Cum te-ai simti mereu sub lupa? Ce-ai patit? Ce te-a suprat? Ce-ai visat? De ce plangi? de ce nu vrei... de ce , ce, la cine..., de cine...
Majoritatea nu sunt atat de grave incat sa va paralizeze si sa va faca sa va construiti intreaga zi gravitand in jurul unui gand/propozitie/cosmar/suparare/panset de al lui.
Un parinte biologic are timp. Timp sa se adapteze la copil si copilul la el. Stau non stop unul pe capul altuia in prima faza, cand e necesar, in primul an, maxim doi. Inspre trei, patru, cinci, stie sa fie acolo pentru copil, dar stie si sa-i lase spatiu, sa-l ignore atunci cand e nevoie.
Daca e trist, imbufnat, a visat urat sau vrea sa se retraga putin, asigura-l ca sunteti langa el, dar lasati-l sa-si consume sentimentele daca puteti, pentru ca altfel, tendinta va fi sa-l asaltati cu intrebari: esti trist? de ce la ce te gandesti? (si din sentimentele dumneavoastra de nesiguranta, se naste, pe langa tristetea lui si anxietatea).
Daca vrei sa afli, lasati sa treaca cateva ore, apoi, intr-un moment de relaxare, celalalt parinte sau un alt adult in care are incredere, sa-l intrebe scurt si clar, relaxat, fara interes deosebit, printre altele, ce s-a intamplat. Sau tu. Asculta!Nu-i spune ce sa simta! Niciodata! Nu te simti jignit daca ii e dor sau il doare. Nu esti acolo sa-i stergi durerile, ci sa mergi langa el, ajutandu-l sa si le care singur.

https://adoptiongifts.com/products/adoption-rocks-magnet-adoption-gifts-decor
https://adoptiongifts.com/products/adoption-rocks-magnet-adoption-gifts-decor


sâmbătă, 2 septembrie 2017

Despre incredere si abandonare

Am fost cu cainii la veterinar si am avut o revelatie:))
Cainele batran e luat de pe strada anul trecut, e de rasa, a fost abandonat/pierdut, a avut o viata grea pe strada, l-am luat cu o multime de boli, dupa tratamente a ramas doar surd. E linistit, vesel, destept, cainele ideal. Cu frica de abandon, cand il urc in masina incepe sa latre si sa se agite incredibil.
Cainele pui, cumparat cand avea cam o luna, a dormit cu noi, langa pat, in prima perioada am dormit cu mana pe el. Cuminte, destept, vesel, iubaret cum sunt cainii mici si...curajos, neinfricat.
Mergem la veterinar. Le face niste injectii dureroase tare.
Cainele mare incearca sa fuga afara, sa scape, sa se apere. Il doare, ii este frica asa ca vrea sa se apere si sa fuga. E un caine care a avut stapan si a fost abandonat, sau pierdut. Are incredere in mine pana la un punct, se bazeaza pe el, vrea sa fuga dar nu la mine, vrea sa se apere el, nu sa-l apar eu.
Cainele mic tipa dupa ajutor si incearca sa fuga la mine. Are incredere in mine, ca il salvez, ca il iubesc, ca il apar, se bazeaza pe mine. Vrea sa fuga, la mine, vrea sa-l apar eu (nici nu-i trece prin cap sa o faca el).
pinterest


duminică, 23 aprilie 2017

Conectarea cu copilul adoptat

Am descoperit Amazonul:)) si cartile care-ti vin intr-o secunda pe telefon. Cand Ilinca a venit acasa, si mai ales cand o asteptam, a fost perioada cand am citit o multime de carti de parenting, mi-as fi dorit sa gasesc cat mai multe despre adoptie. Am cumparat cartea The connected child: bring hope and healing to your adoptive , are multe exagerari, dar multe mi se par foarte utile parintilor adoptivi. Voi incerca sa notez pe masura ce citesc ideile principale. Nu sunt cosmetizate, nici macar structurate, sper sa fie totusi folositoare.

pinterest

"As vrea sa-ti imaginezi  o scena: ai nascut si crescut cu iubire copilul tau biologic, sanatos, in familia voastra pana la patru ani. Apoi cineva il rapeste si nu mai stii nimic de el timp de trei ani lungi.
De-a lungul celor trei ani, baietelul tau a fost infometat si abuzat. Cand in final se intoarce la sapte ani  acasa, el este mai mult un animal salbatic si speriat decat baietelul curios si vesel pe care-l cunosteai. Recunoscatoare sa-l ai inapoi si sensibila la suferinta lui, te focalizezi sa faci orice va fi nevoie pentru a se vindeca de traume.
NU il vei duce intr-un parc de distractii in primele zile si Nu il vei lasa la scoala/gradinita saptamana urmatoare. Stii ca-i vor trebui saptamani si luni de ingrijire, incercari de a-i oferi dragoste, siguranta, directie, incredere pentru a se vindeca de experienta care l-a ranit."
Mie mi s-a parut extrem de bine ales exemplul, poate asa vom invata sa ne protejam copilul in prima perioada si tare as vrea sa nu fi facut eu asemenea greseli, sa n_o fi expus ducand_o in locuri aglomerate, desi cumva simteam ca nu e in regula sa duc copilul intr-un loc de joaca...
Realitate versus asteptati:
- lasa deoparte asteptarile despre cum trebuie sa se poarte copilul tau la varsta pe care o are. Ei se vindeca de rani invizibile pentru ochi; nu numai ca trebuie sa recupereze luni sau ani lipsa in dezvoltare, dar trebuie sa dezvete strategiile nesanatoase cu care s-au obisnuit pana sa vina in familia voastra(mintind, manipuland, avand un comportament aseriv).
-copiii care provin din locuri dure, nu-si depasesc trecutul in sase saptamani, uneori nici in luni, ci in ani, asa ca poate fi dificil, obisnuiti-va cu ideea.
- mare grija la time-out-uri - NU in alta camera, nu izolat, deconectat de familie, ceea ce doar ii confirma ca nu se poate baza decat pe sine, ca e singur impotriva lumii. Daca vrei sa-ti disciplinezi copilul adoptat e mai bine sa-l aduci aproape de tine in loc sa-l indepartezi.
- are  tendinta sa se abandoneze in bratele celui care are grija de el
- are o rezistenta foarte mare la durere, chair pare sa nu o simta, dar plange ingrozitor daca doar l-a atins un copil, sau l-a imbrancit usor
- daca e bebelus, incearca sa nu folosesti carutul prea mult, cand e in brate la tine iti simte vibratiile pieptului si ale vocii, iti simte caldura corpului, mirosul
-Nu discutii lungi (copiii neatasati sunt din punct de vedere neurologic nepregatiti pentru multe cuvinte). Nul-l cicali, nu-i tine prelegeri, propozitii scurte, clare, repetate. Vorbeste simplu si repeta.
Fa-i lumea predictibila
- cele mai dificile comportamente sunt cele in grup, in momente nestructurate (in parcuri, vizite, zile de nastere, vizite, schimbari bruste de planuti)-Cum il faci sa se simta in siguranta si sa isi adapteze comportamentul? - facandu-i lumea PREDICTIBILA - mereu ii spui ce urmeaza sa se intample in momentele urmatoare: descrie-i in amanunt ceea ce urmeaza sa se intample (de ex. mergem la doctor, in zece minute ajungem la cabinetul doctorului, cand ajungem acolo - uite, acolo este cabinetul, vom intra si vom astepta sa ne cheme.
-ofera-i sansa sa detina el controlul, oferindu-i posibilitatea de a alege "vrei sa-mi dai mana sau mergi alaturi de mine?", "vrei sa stai pe scaun langa mine sau sa te uiti la acvariul cu pesti?"
- fa-i un orar scris, sau cu pictograme (este ceva foarte folositor pentru orice copil:)
- nu incerca sa te strecori atunci cand il lasi la gradinita sau cand pleci la serviciu, explica-i unde pleci, cand te intorci, ce va face el in timpul acesta. Nu se poate simti in siguranta cand va descoperi ca in orice moment poti sa dispari si el sa ramana singur
-vorbeste simplu si repeta
- fii un lider, copilul trebuie sa se poata baza pe tine, nu-l lasa pe el sa ia deciziile (in loc de: vrei sa faci baie? spune: in cinci minute vom face baie)
- nu-l supra stimula! Ai mare grija la: mirosuri, culori violente, sunete prea stridente/puternice. Nu magazinul intreg de jucarii, camera proprie cat mai simplista.
-la inceput fii atent atunci cand il atingi in mod neasteptat ! (sa vada mana care se indreapta spre el, si sa se indrepte spre el cu blandete si in reluare:)