Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Despre incredere si abandonare

Am fost cu cainii la veterinar si am avut o revelatie:))
Cainele batran e luat de pe strada anul trecut, e de rasa, a fost abandonat/pierdut, a avut o viata grea pe strada, l-am luat cu o multime de boli, dupa tratamente a ramas doar surd. E linistit, vesel, destept, cainele ideal. Cu frica de abandon, cand il urc in masina incepe sa latre si sa se agite incredibil.
Cainele pui, cumparat cand avea cam o luna, a dormit cu noi, langa pat, in prima perioada am dormit cu mana pe el. Cuminte, destept, vesel, iubaret cum sunt cainii mici si...curajos, neinfricat.
Mergem la veterinar. Le face niste injectii dureroase tare.
Cainele mare incearca sa fuga afara, sa scape, sa se apere. Il doare, ii este frica asa ca vrea sa se apere si sa fuga. E un caine care a avut stapan si a fost abandonat, sau pierdut. Are incredere in mine pana la un punct, se bazeaza pe el, vrea sa fuga dar nu la mine, vrea sa se apere el, nu sa-l apar eu.
Cainele mic tipa dupa ajutor si incearca sa fuga la mine. Are incredere in mine, ca il salvez, ca il iubesc, ca il apar, se bazeaza pe mine. Vrea sa fuga, la mine, vrea sa-l apar eu (nici nu-i trece prin cap sa o faca el).
pinterest


6 comentarii:

  1. Cât de dureroasa și greu de vindecat este aceasta "independența"

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam asa ma comport si eu :). Daca putem face comparatie intre un om si un caine, dar cred ca sufar si eu de trauma abandonului, ma dispera senzatia asta ca nu am la cine sa fug cand mi-e greu sau mi-e frica... de obicei fug sub patura si atat :).

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu mai scrieti pe blog? Cum mai merge viata?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu exact asa este si omul odata ce si-a pierdut increderea in cineva?

    RăspundețiȘtergere
  5. Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu din nou aici sau nu. Pana la urma am hotarat ca e bine sa scriu. Am aduptat acum 4 ani un baiat blond frumos si inteligent de 6 ani si o fetita de 5 ani satena, creata, frumoasa cu multa energie si cam prostuta. Am zis ca imposibil sa nu pot face ceva cu ei. Ei bine nu am putut. Ancestralul isi arata coltii. Asa ca oameni buni...NU ADOPTATI! Si o sa explic de ce. Baiatul de o inteligenta deosebita e nebun. Nebun de legat. A primit orice a dorit si in momentul cand a dorit. Pana a ajuns la temele de la scoala. Pe care nu vrea si nu a vrut niciodata sa le faca. Urla a nebunie ore intregi daca nu ii faci temele. Sau daca nu primeste imediat ceea ce doreste. Nimic nu a mers. Nici psiholog nici tratament...NIMIC!. E fiu de cioban si mama fara ocupatie si asta se vede. Nu vrea sa faca nimic. Pe orice pune mana sparge sau strica. Nu ii place sa fie atins, nu bea dupa altcineva nu manca dupa altcineva. Traieste doar sa doarma sa manance (manaca mai mult decat un adult) si sa strice orice. Asta cand nu urla obsesv ceva. Daca nu intelegeti va exemplific. Stateam la un fil comedie in chiosc la TV. Mihai cu picioarele pe masa. Ii zic sa le dea jos. "Nu vreau ca nu ma mai pot scarpina in fund!" Ii explic ca nu e frumos etc... "Nu imi pasa!" ii zic ca sting televizorul. "Daca il stingi il sparg" Cum a mai facut din astea stiu ca asa va face. E inteligent. Zice "Urlu ca sa nu dormiti si sa fiti nervosi. Ca asa vreau eu." "Nu o sa opresti televizorul pt ca daca il sparg pe tine te intereseaza mai tare ca nu ai televizor nu pe mine!"
    Maria 10 ani clasa a 4-a. Daca ii dau voie pe strada se opreste in cartierul de colorati. Acolo se simte cel mai bine. Acolo vorbeste liber. Asa cum vorbesc si ceilalti tigani. Acasa ii place dar se abtine cu greu in preajma noastra sa nu vorbeasca urat. Are inteligenta minima. Acum cateva zile la intrebarea cat fac 12 plus 2 a raspuns intai 13 apoi 12 si dupa numarat pe degete a raspuns 14. Cand a terminat clasa a treia acum cateva luni nu mai avea nevoie de degete pt socotit. O pauza de 2 luni si ceva si a ajuns in conditia d enumarat pe degete. Si ea refuza sa faca teme. Ca daca frate-sau nu face ea de ce sa faca?
    Nu ii pot convinge in nici un fel sa fie decenti sa vorbeasca frumos sau sa munceasca ceva. Orice. Am urmat toate sfaturile date de psiholog si psihiatru si am facut tot ce m-am priceput eu si consoarta. Nu se poate. Cand ancestralul ii cheama ei raspund.
    Asa ca...Nu adoptati. Chinuit-va sa face copiii vostri. Macar stiti ce gene mostenesc.

    RăspundețiȘtergere