Faceți căutări pe acest blog

joi, 13 octombrie 2016

Inca un prag depasit

Aseara copilul meu frant de oboseala a adormit in sufragerie si...cand am mutat-o in dormitor nu s-a trezit, nu s-a aparat, a dormit in continuare desi am carat-o intr-o pozitie chinuita pentru ca este destul de mare:) ca sa o pot lua frumos in brate.
Asa cum am mai spus, pana acum n-am reusit niciodata performanta aceasta. Daca constient are incredere oarba in mine, inconstient, mereu se trezea si incerca sa se apere cu manutele cand o mutam adormita:).
Au trecut aproape trei ani pentru asta:)
The sky is the limit...for love:)
o poza a mainilor noastre:)

7 comentarii:

  1. Fotografia este superba!
    Nu m-am gandit niciodata la motivul pentru care unii copii se trezesc daca ii muti... Ma bucur pentru voi foarte tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne ce ma bucur! Stiu sentimentul de a o purta adormita, inocenta, relaxata total in bratele mele! Fericire pura! Sa fiti binecuvantate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Și ai mei băieți se mai apără uneori dacă îi mut de unde au adormit inițial. Cred că depinde și de cât de adânc e somnul în acele momente. Oricum, felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sarbatori Fericite, fete frumoase si dragi! :)

      Ștergere
  4. Mi-au dat lacrimile, sufletelul mic e norocos sa te aiba.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu aţi mai scris....... Ce mai faceţi? Sper că sunteţi bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scriu pe celalalt blog mai des, acela e despre toate:)) si nimic in special www.casutadinpoveste.blogspot.com :). Suntem bine :)

      Ștergere