Faceți căutări pe acest blog

joi, 13 octombrie 2016

Inca un prag depasit

Aseara copilul meu frant de oboseala a adormit in sufragerie si...cand am mutat-o in dormitor nu s-a trezit, nu s-a aparat, a dormit in continuare desi am carat-o intr-o pozitie chinuita pentru ca este destul de mare:) ca sa o pot lua frumos in brate.
Asa cum am mai spus, pana acum n-am reusit niciodata performanta aceasta. Daca constient are incredere oarba in mine, inconstient, mereu se trezea si incerca sa se apere cu manutele cand o mutam adormita:).
Au trecut aproape trei ani pentru asta:)
The sky is the limit...for love:)
o poza a mainilor noastre:)