Faceți căutări pe acest blog

vineri, 4 decembrie 2015

Copil biologic+copil adoptat

Pentru ca una din mamicile care doresc sa adopte a pus o intrebare la care stiam sigur cine e in masura sa raspunda, am rugat-o pe Andreea, mamica adoptiva a unui baietel si mamica biologica a unei fetite sa ne spuna cum a fost in cazul lor:
pinterest
Sunt mama unei fetite si a unui baietel. Fetita este nascuta de mine si baietelul este adoptat. Intre ei este o diferente de 1 an si doua luni, fetita fiind mai mare. Cand a venit baietelul acasa, fetita avea 3 ani si 2 luni. Nu pot spune ca a fost usor. In primele 6 saptamani, fetita nu a avut nicio reactie, se purta ca si cand baietelul ar fi fost un vizitator ce urmeaza sa plece, apoi a inceput sa puna tot felul de intrebari (unde este mama lui, cand pleaca, daca putem sa il schimbam cu alt copil etc.). I-am reexplicat de vreo 10000... de ori ca baietelul acesta este fratele ei si ca va ramane definitiv si a urmat perioada de crize. Era absolut furioasa pe mine, pe noi si pe el. Nu a mancat nimic zile intregi, facea crize si se inchidea singura in camera (la nici 3 ani si jumate!!!). Noaptea refuza sa doarma singura. Pe baietel il agresa si ii spunea ca "nu ai nicio mama si nico tata". A durat vreo doua luni faza asta. Usor, usor a inceput sa accepte, apoi sa ii placa. Au inceput sa isi faca jocuri impreuna, sa aiba activitati comune, ba chiar sa ii ia apararea. In prezent lucrurile au intrat pe un fagas normal. Chiar, as putea spune, prin comparatie cu fratii naturali din jurul nostru, ca se inteleg foarte bine si ca se iubesc. Ei ii place sa fie leader, iar el o are pe ea ca punct de reper in tot ceea ce face. Analizand in urma, cred ca existenta fetitei in viata baietelului i-a facut adaptarea lui mai usoara, ea i-a fost si este cel mai bun terapeut. Iar pe ea,a invatat-o generozitatea, rabdarea, protectia si iubirea frateasca.
Nu te speria, sa cresti un copil e greu, sa ai doi copii este si mai greu. Toate lucrurile frumoase din viata noastra nu se obtin pocnind din degete. In plus, povestea noastra, e doar povestea noastra. Cu siguranta, la voi va fi altfel, dar la sfarsitul zilei vei fi la fel de obosita si fericita ca si mine ca ai copii minunati!

10 comentarii:

  1. Mie imi da cu virgula.... Se intelege ca baietelul a intrat brusca in familie, de aceea fetita a facut fel de fel de crize. Nu a existat o perioada de acomodare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce inseamna acomodare? Inc e familie poti acomoda primul copil cu urmatorul care vine?:D Eu imi amintesc ca il uram pe fratele meu si am avut 9 luni de acomodare:)). Ca si unui bebelus, unui copil adoptat, in perioada lui de acomodare la familie si a familiei la el, i se acorda multa atentie, nervii sunt intinsi la maxim...

      Ștergere
  2. S-ar putea sa fie 2 comentarii, nu stiu daca s-a trimis primul.

    Prin per.de acomodare inteleg vizitele la as.maternal, sa iei copilul la plimbari, sa petreci timp cu el, fara as.maternal,sa doarma la tine, etc, etc.
    Stiu ca poti fi gelos si pe propriul frate, am mai auzit cazuri, unele chiar amuzante. - Alina

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu toate directiole sunt de acors cu luatul copilului acasa say ramasyl Lui peste noapte, eu n am reusit Sa o tin pe Ilinca peste noapte. Iar in vizite/ parc copilul gaseste in viitorul Frate un Partener de joaca, e super:), acsa insa se schimba lucrurile, tot CE era al Lui, toata lumea Lui Devine a noastra... Toti polii lumii I se schimba...noul venit ii fura totul in prima faza... Abia apoi iubirea de Frate schimba totul:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Spun si eu pe scurt povestea noastra.. Noi am adoptat acum aprox 2 ani, o fetita in varsta de 4 ani. Am primit-o cu drag in casa noastra alaturi de cei trei copii naturali: doi baieti de 12 si 7 ani si o fetita tot de 4 ani ( diferenta dintre fetite este de 3 zile :)). Inainte de venirea ei, am vorbit mult cu copilasii nostri incercand sa ii pregatim pentru momentul in care ne vom mari familia. Am avut si noi emotii in privinta lor, speram sa o primeasca bine, dar in ciuda temerilor pe care le-am avut, ne-au surprins in modul cel mai placut. Au stiut de la inceput ca e surioara lor si au acceptat-o ca atare. Va dau un exemplu in acest sens: la doua saptamani dupa venirea fetitei la noi in casa, baietelul de 7 ani a fost intrebat de catre bunica lui: “Cum e noua surioară, îți place de ea?”. Fără să stea pe gânduri i-a răspuns: “Nu, dar o iubesc pentru că face parte din familia mea!” :) (şi ştim că acel NU se referea la ideea de fetiţe în general, pentru că mereu se tachina pe acest subiect cu fratele mai mare). Pana sa ne marim familia, fetita naturala isi dorea mult sa stea in preajma noastra sau "codita" dupa baieti, acum are partener de joaca, aproape ca a uitat de noi. ;) La noi, pe partea asta lucrurile au mers neasteptat de bine, dificultatile pe care le-am avut au fost de alta natura. As mai spune doar ca nu cred ca e mai usor de crescut un copil, decat doi, ci invers. In momentul in care apare inca un copil copil, atentia nu se mai indreapta catre parinti si catre frati, alaturi de care devin foarte creativi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. PS: E prima oara cand scriu, dar urmaresc aceast blog inca de la inceputurile lui. M-a ajutat extrem de mult pentru ca deseori m-am regasit in povestile relatate. Asadar, multumesc Anca si Ilinca! ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. O, a venit ca o manusa articolul si experienta mamicii!
    Multumesc, Anca!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari pentru gestul frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Avem doi copii biologici (băieti) si tocmai asteptam incuviintarea de incredintare in vederea adoptiei unei fetite. Am discutat mult cu ei de cand am pornit demersul si sper ca lucrurile vor fi ok . Am avut fetita la noi cateva zile in perioada de potrivire si va mai veni in vizita pana cand iese hotararea. Cat a stat la noi a incercat sa descopere tot ce e nou pentru ea, sa se joace cu toate jucariile baietilor, le-a invadat cunva teritoriul. Sper sa ma descurc cu asta! Ştiu că voi avea de muncă la acest capitol însă stiu ca voi reusi. Cum? Cu rabdare, intelegere, iubire si binei teles reguli pe care sa le respectam cu totii.

    RăspundețiȘtergere