Faceți căutări pe acest blog

vineri, 25 decembrie 2015

Sa rimam:)

Ajunul Craciunului: eu prajituream, Ilinca imi tinea companie si repeta colinda.
Ilinca: Mami, Dumnezeu ne-a rimat perfect.
eu: Cum adica?
Ilinca: Avem rima, eu n-am voce, tu n-ai voce, eu desenez frumos si tu desenzi frumos, eu...tu...
Nu m-as fi gandit niciodata, dar iata ca da, Ilinca este rima mea:)


Un Craciun de poveste sa aveti, copii si mamici si tatici care rimati, care va cautati rima. Sper ca zilele acestea toti copiii sa primeasca o familie si bratele goale de mamici si tatici un copil.. Sa nu mai fie copii si oameni singuri! Domnul sa gaseasca poezia din inima noastra care sa ne permita sa rimam cu aproapele nostru:)

vineri, 4 decembrie 2015

Copil biologic+copil adoptat

Pentru ca una din mamicile care doresc sa adopte a pus o intrebare la care stiam sigur cine e in masura sa raspunda, am rugat-o pe Andreea, mamica adoptiva a unui baietel si mamica biologica a unei fetite sa ne spuna cum a fost in cazul lor:
pinterest
Sunt mama unei fetite si a unui baietel. Fetita este nascuta de mine si baietelul este adoptat. Intre ei este o diferente de 1 an si doua luni, fetita fiind mai mare. Cand a venit baietelul acasa, fetita avea 3 ani si 2 luni. Nu pot spune ca a fost usor. In primele 6 saptamani, fetita nu a avut nicio reactie, se purta ca si cand baietelul ar fi fost un vizitator ce urmeaza sa plece, apoi a inceput sa puna tot felul de intrebari (unde este mama lui, cand pleaca, daca putem sa il schimbam cu alt copil etc.). I-am reexplicat de vreo 10000... de ori ca baietelul acesta este fratele ei si ca va ramane definitiv si a urmat perioada de crize. Era absolut furioasa pe mine, pe noi si pe el. Nu a mancat nimic zile intregi, facea crize si se inchidea singura in camera (la nici 3 ani si jumate!!!). Noaptea refuza sa doarma singura. Pe baietel il agresa si ii spunea ca "nu ai nicio mama si nico tata". A durat vreo doua luni faza asta. Usor, usor a inceput sa accepte, apoi sa ii placa. Au inceput sa isi faca jocuri impreuna, sa aiba activitati comune, ba chiar sa ii ia apararea. In prezent lucrurile au intrat pe un fagas normal. Chiar, as putea spune, prin comparatie cu fratii naturali din jurul nostru, ca se inteleg foarte bine si ca se iubesc. Ei ii place sa fie leader, iar el o are pe ea ca punct de reper in tot ceea ce face. Analizand in urma, cred ca existenta fetitei in viata baietelului i-a facut adaptarea lui mai usoara, ea i-a fost si este cel mai bun terapeut. Iar pe ea,a invatat-o generozitatea, rabdarea, protectia si iubirea frateasca.
Nu te speria, sa cresti un copil e greu, sa ai doi copii este si mai greu. Toate lucrurile frumoase din viata noastra nu se obtin pocnind din degete. In plus, povestea noastra, e doar povestea noastra. Cu siguranta, la voi va fi altfel, dar la sfarsitul zilei vei fi la fel de obosita si fericita ca si mine ca ai copii minunati!

duminică, 15 noiembrie 2015

Mai multe mamici

Azi
 Ilinca: - Mami, Dumnezeu nu poate sa faca mai multe mamici?
- La ce iti trebuie mai multe mamici?
- Ca sa nu mai fie copii saraci, sa aiba toti cate o mamica.
- Dumnezeu a facut pentru fiecare copil fara mamica o mamica fara copii, dar...fie ca nu stie ca poate fi mama, fie ii este frica, fie o descurajeaza ceilalti...

miercuri, 23 septembrie 2015

2 ani

4ani
5 ani
Sunt doi ani de cand mi-am vazut copilul prima oara. Pare o tampenie pentru ca simt si stiu ca e a mea dintotdeauna. Nu stiu ce faceam si cum eram inainte de aparitia ei in viata mea, tot creierul meu, actiunile, programul, planurile mi s-au reconfigurat.
Sunt doi ani de cand, spun noaptea "te iubesc", oricat de adanc ar dormi tot timpul raspunde "si eu" (la inceput ii vorbeam in somn pentru a o linisti :).
Sunt doi ani in care am invatat mai mult de jumatate din tot ce stiu despre mine, despre viata. In care lucrurile s-au cernut si au ramas doar cateva, cele importante. Cand ma gandesc la ambitiile din tinerete acum mi se pare ca-mi amintesc despre altcineva si nu de mine. Nu trece zi in care sa nu fiu recunoscatoare pentru tine, pentru minunea care mi s-a incredintat si pentru ca am privilegiul sa fiu mama ta.
Sunt doi ani de cand iubesc fara sa astept nimic in schimb si de cand toate asteptarile mi-au fost infinit depasite. Doi ani de cand sunt mama unui copil care isi doreste sa aiba un magazin cu tricouri cu vulpite si rochii indigo (ca sunt preferatele tale mami, nu?). Copilul meu ma invata pe mine cum si eu il invat pe el, zi dupa zi, stie ce fructe imi plac, ce bomboane, ce culori, ce animalute, ce cantece, mereu atenta la nevoile mele...
Ea ma invata in fiecare zi sa fiu mama, mama de care are nevoie ca sa fie un copil fericit. Cand ma intrebau doamnele de la Directie ce fel de copil imi doresc spuneam ca desi pare o prostie mi-ar placea sa ii placa sa deseneze, pentru ca mie imi place mult. Stiti ce-mi spun educatoarele? Ca deseneaza cel mai frumos din toata gradinita si ca ar trebui sa mearga la Liceul de Arta. Nu e o coincidenta, Dumnezeu are grija pana si de cel mai mic detaliu:)
Sunt doar doi ani, care atarna cat 20. Sunt doi ani de cand bratele imi sunt pline de tine, iubirea mea.

duminică, 13 septembrie 2015

De-ale Ilincai

Ilinca: mami tu ce meserie ai?
eu: de ce vrei sa stii?
Ilinca: m-a intrebat doamna Raluca.
eu am stat, am cantarit, apoi spun: sunt psiholog
Ilinca: pisalog? si ce anume faci acolo?
eu: stau de vorba cu oameni si cu copii.
Ilinca razand: ai glumit mami nu? toata lumea face asta. Ce faci acolo mami?


Ieri in drum spre tara:
Ilinca: mami cum o cheama pe doamna care m-a nascut?
eu: X.
Atat.

joi, 27 august 2015

Intrebari

Ilinca: mami e greu sa fii mamica?
eu: uneori e greu, dar de cele mai multe ori e minunat.
Ilinca: trebuie sa faci in fiecare zi mancare, sa calci, sa speli... (daca nu m-as cunoaste as spune ca sunt o harnica:))
eu: pai nu trebuie sa faci in fiecare zi, intr-o zi puteti manca unt pe paine sau cereale cu lapte, sau orice va place, nu e obligatoriu sa faci daca nu poti, sau esti obosita.
Ilinca: mami, Doamne Doamne iti da copii numai daca te rogi?
eu: nu, uneori ti-i da si cand crezi ca iti doresti un copil, apoi iti dai seama ca nu poti sau nu ai cu ce il creste. Cand o femeie si un barbat se iubesc, din iubirea lor se naste un copil
Ilinca: dar ce sa intampla cand barbatul isi doreste un copil si femeia nu? (pe asta nu stiu de unde a scos-o)
eu: atunci Doamne Doamne tine cont de dorinta femeii, pentru ca ea poarta copilul si daca ei nu doresc sau nu pot sa creasca copiii ii dau spre adoptie.
Uneori cred ca as putea concura cu politicienii, asa o invart:)) ca sa iasa pozitiv:)
 

marți, 11 august 2015

Esti calda


eu: Ilinca tu ce crezi despre mine?
Ilinca: ca esti buna, esti sanatoasa, esti calda, esti mangaioasa, esti frumoasa
eu: dar despre tine ce crezi?
Ilinca: cred ca te iubesc cel mai mult din toata lumea:)

In oprinia copilului meu sa fii sanatos e o virtute:). Mi-a placut esti calda, cred ca se referea ad litteram, ca eman caldura;), cateodata sa fii o sobita pentru copilul tau poate fi cel mai linistitor lucru din lume:)

miercuri, 17 iunie 2015

De seara :)

- Mami eu cred ca atunci cand sunt obraznica sau nesimtita tu nu ma mai vrei - a urmat o teorie despre faptul ca te iubesc oricand, oricum, dar trebuie sa te pedepsesc cand esti nesimtita, obraznica poti fi cat de mult:)). Nu stiu daca a inteles, voi verifica si rasverifica... Oare eu transmit asta sau interpreteaza gresit semnalele?

- Copilul meu are incredere oarba in mine-constient. Cand nu e constient, se bazeaza doar pe el:( - desi e de 1.5 ani acasa, nu am reusit niciodata sa o mut adormita din masina, sau din sufragerie, sau de pe jos (daca a adormit in timpul jocului), asa cum am vazut la multi copii, asa cum am fost si eu mutata - mereu in alerta...

- Copilul meu are acelasi cosmar (pivor nocturn) - eu sunt departe, nu esti langa mine, sunt singura.

Sa dea Domnul ca toate visele urate sa se duca cu noaptea, iar noi sa fim parinti tot mai buni:)

vineri, 12 iunie 2015

Cum apar copiii?

google
Ilinca: Mami cum apar copiii?
eu: sunt doua metode: prin nastere sau prin adoptie. Copiii scresc in burtica, o opereaza pe mamica si scoate bebele. Unele mamici ii nasc ele, altele adopta copiii de la doamne care nu ii pot creste, asa cum am facut eu.
Ilinca: care e mai usor?
eu: cum adica? de ce ma intrebi?
Ilinca: ca vreau si eu o surioara Natalita:)). (:))Natalia o chema pe strabunica mea si pe bunica mea...)

...Cand am fost la Prot copilului toti spuneau ca au avut semne, coincidente inainte sa-si cunoasca copilul... eu am spus ca nu, pentru ca nu mi se par importante, oamenii incep sa le caute si atunci cand nu apar sunt cuprinsi de indoieli deci am avut si noi coincidentele noastre:
- hotararea judecatoareasca de incredintare are data mea de nastere, copilul mi-a fost incredintat de ziua mea, asa s-a nimerit
- certificatul de nastere nou al ei a iesit la fix un an de cand am vazut-o prima oara
Daca mai caut mai gasesc:)

miercuri, 27 mai 2015

Ziua 5

S-a trezit tarziu, eu faceam cafeaua. M-a strigat speriata. Am luat-o in brate si am asigurat-o ca nu plec nicaieri, ca sunt aici, trebuie doar sa ma strige.
Am baut cafelele, i-am aratat ninsoarea de pe fereastra. M-a intrebat daca mergem la mama (AM), mergem, i-am raspuns. "Dimineata da? Mai stau la tine. Bine?" (dimineata insemnand maine dimineata, sau generic in viitor).
Azi a plans doar de doua ori ca nu se intampla toate asa cum vrea - am lasat-o foarte putin sa planga apoi am alinat-o. Am fost in Dedeman. A vrut orice mataindu-se "vreau si eu tractor, vreau si eu o galeata (de vopsea!), vreau si eu un pistol (de percutie:)... A venit M. si i-a dat un ursulet de pandispan. A vazut ca M. are mai multi in geanta si a facut o scena, asa ca am iesit afara din magazin si i-a mancat pe toti. Apoi s-a relaxat, odata problema ursuletilor rezolvata, a jucat ascunsa cu M razand. Nu stie sa-si gestioneze supararile, plus ca mataielile inainte (3ani!) ii aduceau satisfacerea nevoilor.
M-a intrebat daca mergem cu masina "Nu mergem cu masina, da?" I-am explicat ca mergem cu masina, dar ca ne intoarcem sigur. M-a intrebat de mai multe ori daca "Venim inapoi, da?". Si cand am fost la spiridusi nu voia cu masina, "pe jos, nu cu masina, da?"-cred ca ii este frica sa nu o duc inapoi. Asociaza masina cu mersul la AM.
Cand ne-am intors acasa mi-a zis:"Mai stau la tine, da?", "Nu plec, da?". I-am spus ca poate sta de tot daca vrea, ca eu asta imi doresc, as fi foarte fericita, daca vrea si ea.

duminică, 24 mai 2015

Ziua 4

Ne-am trezit. A vrut sa spele pe jos, sa aleaga fasole, sa se joace cu ouale. Mi-a zis "mai vin la tine".
Ne certam in continuare de la mancare, asa ca, pentru a manca o santajez cu ceva dulce (am pus untul intr-o cutia de margarina, pentru ca nu voia sa manance unt)
Ne jucam de-a ascunsa iar si iar.
Ii tot spun sa nu-si suga degetele decat noaptea la culcare, ziua nu. Am tipat la ea ca umbla la priza - ii explic care-i treaba cu priza.
Ii place mult sa aleaga fasolele. Am schimbat-o ca s-a udat cat a spalat pe jos. Am pupat-o si mi-a zis "Mami te ubec mult". Am mancat - pentru prima oara a mancat fara mofturi, inclusiv painea (am scos prajitorul de paine:).
A spalat pe jos muuult.
Am facut paturici si pat la o papusa, apoi am facut ceai si am mancat ca domnisoarele cu biscuiti.
Ma intreaba "Nu mai mergem la mama?"
Eu"Ba da"
Dupa intrebarea asta s-a dus pe pat, si-a supt degetee si nu mi-a dat voie sa o ating. I-a trecut repede (cateva minute) si a venit "Mamii, hai, dirli dirli"-asta inseamna ca o tin in brate si dansam (cred ca o facem ore intregi.
A venit D. sa ne aduca lista de cumparaturi. A dat-o afara "Tu pleaca!", sa apucat de plans, vrea sa stea doar cu mine.
Seara la culcare iar am citit povestea. M-a intrebat daca poate sta "pe burta ta"-adica sa se cuibareasca la mine in brate, Citeam povestea si iar am ajuns la pagina cu steaua si sorele si norii "asta sunt eu si mama si tata si cipri si laur"
eu"dar eu unde sunt mami?"
"tu esti langa mine"
S-a intors cu fata spre mine si-a pus degetul in gura, m-a intrebat daca acum l poate tine in gurita si apoi a adormit (in primele nopti a dormit cu spatele).
Azi mi-a cerut suzeta si patut!!!

marți, 19 mai 2015

Ziua 3

Asta noapte a dormit mai bine- in prima jumatate a noptii doarme ca un covrigel linistit, isi suge degetele, se intarce su spatele la mine si adoarme. In a doua jumatate a noptii se foieste de necrezut - nu sta nici 2 minute intr-un loc-se invarte in pat-
acum e cu capul spre perete, imediat pe mine, cu capul pe perna, cu picioarele peste tot.
Am luat-o si am tinut-o strans langa mine, nepermitandu-i aproape sa se miste si s-a linistit si a adormit cate 40minute pana amorteam. A vrut apa de 2 ori si pipi o data.
S-a trezit intrebandu-ma in acelasi moment daca poate manca o bomboana. Am dat drumul la instalatia din brad stand inca in pat:
"Imi place asta (instalatia). Am sa-i duc lui Cipri si lui Laur (copiii de la AM). Ba nu! Est tot al meu! (bradul)
Inainte sa coboare din pat imi spune "Tu esti mama".
Isi suge degetele si se uita la TV. I-am spus ca doar noaptea are voie sa le suga. E o forma de alinare de-a ei si nu vreau sa i-o iau,
Am fost in mall la spiridusi si i-am luat un balon, pe care nu a vrut sa-l imparta cu nimeni. A vazut inghetata "vreau si eu", apoi altele: vreau aia, vreau ailalta (toate pe un ton de mataiala).
I-am spus ca nu mai poate sta la TV. A spus ca ma spune lui tata (AM).
La fel inainte sa plecam, ca ea nu-si ia geaca, ca mama i-a zis "cu flanea".
I-am spus ca daca plage iar cand o scot din baie nu mai pot sa-i fac baie asa de des ca ma deranjeaza si a promis ca nu mai plange. S-a tinut de cuvant.
Seara "gata ne culcam, inchide ochii".
"Nu pot, vezi? Sunt stricti. Imi cumpi altii de la magazin?"

sâmbătă, 16 mai 2015

Ziua 2

"Vreau la desene" (direct din pat, se ridica si se duce la tv (asta va inceta in curand).
Ne-am certat tot timpul de la mancare (nimic nu i place, nu vrea sa manance decat dulciuri)
Am fost in parc la topogan, a scancit tot timul.
Incearca sa-mi testeze limitele - i-am spus ca nu are voie la laptop decat cand e cu mine, asa ca s-a dus la el si a inceput sa calce pe taste cu picioarele, se uita la mine sa vada ce reactie am si rade (la ea frica si ruptura de asistentii maternali se manifesta prin obraznicie si testarea mea, sa vada cat mai suport, cand ma enervez si o duc inapoi). Am ridicat glasul. S-a apucat sa planga in hohote. Am luat-o in brate, se lipeste si se lasa cu totul pe mine. E tare obraznicuta, face ce stie ca nu are voie si se uita la mine sa vada daca ma supar. Ne-am dus in dormitor, ducand-o in brate si alintand-o. "Fac mancare" zice dintr-o data si incepe sa rada de bucuria plastilinei. I-a trecut supararea, presupun ca e obisnuita cu tipatul la ea.
La baie iar a plans cand sa o scot-ii place foarte mult sa faca baie, sa se joace cu sticlele goale de la sampon.
Ne-am jucat apoi cu bombonele colorate si ne-am bagat in pat.

 Am citit povestea, apoi a citit-o ea din carte(am hotarat ca cititm aceeasi poveste de cateva pagini inventata de mine, ajutata de o carticica in germana, cu muuulte repetitii, aceleasi ca sa-i dea un sentiment de siguranta, sa fie totul cat mai cunoscut, mai banal, toata lumea doarme in fiecare seara in acelasi loc). Am ajuns la o pagina unde era o pernuta cu o stea, un soare mare si 5 nori. Spune:"uite asta (steluta) sunt eu si asta (soarele) e mama (AM), asta e tati(un nor), Cristi(alt nor), tu(eu adica tot un nor) si Laur(alt nor). Cred ca asta e ordinea in capsorul ei. O intreb "dar eu cine sunt? ", "tanti Anca" (asta adurut), sufera mititica.
Tot azi cand faceam mancare m-a strigat"Mama uite ce face pisica", pisica se juca la brad. Apoi mi-a zis"Tu esti mami". Seara a vrut sa vada daca e intuneric afara "Mergem la mama?" ma intreaba. "Nu se poate ca e noapte", "A, da".
I-am tuns bretonul. M-a pus sa-i tund si papusa, am tuns-o si pe ea si ma intreaba "E ca Maria?" zic ca da, neprinzandu-ma cine e Maria. Zice " ba nu, ca fetita, ca fetita mami" Maria e AM.
Ii zic sa nu mai manance atatea dulciuri ca o sa -i fie rau. Isi pune mana la frunte ca si cum si-ar verifica febra "nu mi-i rau". Pisica s-a ascuns in dulap "de ce?", "ii e rau" zic, se duce si pune manuta pe frunte la pisica "nu-i e rau".

luni, 11 mai 2015

Ziua 1

Ieri am recitit primele zile ale Ilincutei acasa...parca a trecut o vesnicie. Absolut nimic nu mai are Ilinca de acum cu copilutul mic si grasut si obraznicut si moale si speriat care a venit acasa. M-a durut sufletul la fiecare rand... 

"6 dec - ziua 1
am adus-o acasa. a facut putina mancare (din plastilina), apoi s-a jucat cu banii (monedele din pusculita) dintr-o cutie in alta.
dupa atatea dulciuri i-am facut 2 cremvursti (mi-a zis C. ca le plac copiilor).
In timp ce manca a zis: eu nu mai plec
eu:ramai la mine?
ea:da
Apoi in timp ce ne jucam imi spune "tu esti mami!", e prima oara cand imi spune astfel.
Am facut baie, am spalat ratustele, pe corp, pe cap, ne-am jucat cu buretele, cu sapun plutitor (m-am gandit ca ii va placea ca acolo faceau baie in baliuta de bebelusi). A scancit cand am scos-o afara din baie. Apoi am uscat-o cu foenul si ea pe mine. Ne-am uitat la un episod de desene animate Masa si Miska si apoi i-am dat ursuletul si ne-am culcat (ursuletul cu care dormea la AM, cel pe care i l-am cumparat la prima noastra iesire impreuna).
I-am citit o poveste, apoi m-a rugat sa-i mai spun una, s-a apucat de scancit "vreau la mama". Am mangaiat-o si pupat-o, apoi am intrebat-o daca maine mergem la topogan. "DA!" (stiind cat de mult ii place). S-a cuibarit in bratele mele si a adormit.
E atat de frumoasa, n-am dormit deloc, am stat ore intregi si m-am uitat la ea.
La un moment dat s-a trezit "vreau apa". I-am dat apa. Peste o ora "vreau pipi", am luat-o in brate si am dus-o pe olita. Peste inca o ora"fac caca". Am mers si a facut caca, apoi... vad eu ca miroase a caca...imi spune "M-am cacat pe mine, am caca in pantaloni". Ne ducem la baie, o spal in cada apoi ne culcam. Ma pune sa-i mai spun povestea. Ii spun, apoi inca una  si-i zic ca veau sa dorm, ca sunt obosita, sa inchid ochii. "Nu pot sa-i inchid", "vreau la mama". Ii spun ca nu putem merge noaptea "A, da".
Ilinca: "de unde e lumina?" (la tara noaptea de obicei e intuneric) O iau in brate si ii arat felinarul de pe strada. Apoi ne culcam. Se ridica in fund, apoi spune o poveste in soapta cu cartea in mana, pe intuneric (in fapt niste cuvinte fara legatura, nu i s-au mai spus povesti, nu stie cum suna o poveste, cred ca ii place cand vorbesc, sa ma auda,  nu neaparat urmareste firul povestii).
Nu reuseste sa adoarma e 4:37.
Adormim dimineata, ne trezim la 8.

duminică, 10 mai 2015

Catre viitorii parinti adoptivi

Am fost invitata sa vorbesc din nou despre adoptia Ilincai in fata unui grup de parinti care sunt la inceput de drum, care doresc sa adopte.
Ma intreb ce sa le spun, ce e important, ce mi se pare mie important acum n-are nicio legatura cu ce era important atunci cand am adoptat. Nici nu-mi mai amintesc ca am adoptat, stiu doar ca sunt mama copilului meu.
Cat am asteptat
Cum/cu ce am mers in prima si urmatoarele vizite la casa asistentilor maternali (jucarii, dulciuri...)
Cum a fost adaptarea
Daca stie ca e adoptata
Daca am avut frici (despre mostenirea genetica, despre tarele de pana la venirea in familie, despre rani si adaptabilitate)
Cum au primit/privit ceilalti decizia de a adopta
Cum se schimba dinamica vietii/familiei dupa venirea copilului
Daca tinem legatura cu asistentii maternali
Ce ar trebui sa mai spun?

marți, 14 aprilie 2015

Adidasi Big Step

Acum cateva saptamani am fost contactata pe mail de o firma care importa incaltaminte pentru copii de la produatori de renume mondial, care, imi oferea o pereche de papucei la alegere pentru Ilinca, urmand ca dupa purtare sa scriu un review in legatura cu produsul.
Am fost foarte incantata si m-am laudat tuturor, a fost primul lucru castigat de mine in calitate de blogger, iar apoi m-am intrebat ce fac daca nu sunt faini:), dar dupa ce i-am primit nu a mai fost cazul.
Cum urma ziua ei si Pastele, cand ne luam papucei si hainute noi, cum balerini deja avea, m-am orientat spre o pereche sport, desi imi placeau mai multe perechi :) elegante. Anul trecut Ilincai i-am cumparat doar tenisi nu si adidasi din piele, acestia parandu-mi mereu mult prea rigizi pentru un copil.
Am ales marimea si a venit curierul la mine la serviciu cu o pereche absolut superba de adidasi pentru fetite.
La prima vedere: mi-a placut faptul ca in interior au o piele moale moale, n-au pic de material sintetic care face pielea sa transpire si faptul ca au scai, deci se pot incalta fara vreun ajutor din partea unui adult de catre orice copil.
Ilincai i-au placut foarte tare, ii poarta zilnic de cand s-a facut frumos afara, si cand coboara pana la magazin sau la joaca/plimbare/gradinita ma intreaba daca poate sa-si ia adidasii, de unde trag concluzia ca sunt si foarte comozi.
i-am pozat cand au ajuns:)
au piele in interior si scai pentru a fi incaltati fara probleme
nu jeneaza/incomodeaza copilul si sunt si foarte usori
arata si foarte bine, au doza lor de roz, pentru a place fetitelor, dar nu incat sa deranjeze
copilul ii prefera oricarei alte perechi, de unde trag concluzia ca sunt comozi si ca sunt si frumosi conform standardelor ei:)
Preturile de pe site sunt putin peste medie in materie de papucei pentru copii, eu in genere vanez promotiile cand e vorba de incaltari pentru Ilinca, dar am observat ca diferenta dintre o firma care produce incaltaminte si una care produce diverse este foarte mare in calitatea calapodului si in felul in care calca copilul. Anul trecut a probat nenumarati balerini foarte frumosi cu care calca aiurea pana cand am pus-o sa probeze o pereche de la o firma specializata in incaltaminte si am vazut diferenta. 
Eu personal cu siguranta am sa comand de la bigstep, cel putin pantofiorii pentru gradinita/scoala, cei sport, dar am pus ochii si pe niste cizmulite de cauciuc

miercuri, 8 aprilie 2015

Ziua Ilincutei

Azi e ziua copilului meu - face 5 ani, imi par multi si totusi imi dau seama cat e de mica ca abia trece de clanta usii:), dar si cat a crescut de anul trecut, de 1.5 ani de cand este acasa.
M-a sunat o colega care are copilul la aceeasi gradinita sa-mi spuna ca fiica mea se urcase in picioare pe un scaun si le spunea copiilor sa-i cante "La multi ani" ca e ziua ei.
Printre altele, astazi dupa ce s-a imbracat cu rochita noua de ziua ei si a iesit pe usa m-am gandit ca doamna care a nascut-o probabil se gandeste la copilul pe care l-a lasat in maternitate, probabil este trista. As vrea sa-i multumesc ca a purtat-o 9 luni in burta, ca acum 5 ani a nascut-o natural desi avea 4kg, sa-i spun ca este bine, este fericita, se simte in siguranta, infloreste, este vesela si buna si cuminte si ca atunci cand face o prostie sau jigneste pe cineva ii pare rau incat uneori incepe sa planga, ca spune adevarul chiar si atunci cand stie ca urmeaza o pedeapsa.
Ca astazi la 5 ani este frumoasa si desteapta si intelegatoare si talentata :), ca este timida si se emotioneaza usor la bun si frumos, dar in acelasi timp nu-i mananca cainii din traista.
Ca imi spune mereu sa dam haine si jucarii copiilor saraci si cand o intreaba cineva ce inseamna copil sarac, absolut de fiecare data spune - copiii care n-au mamici, desi nu i-a spus nimeni asta, asa intelege ea saracia=lipsa mamei.
As vrea sa asigur parintii care merg pe drumul adoptiei, cel putin pe cei care opteaza pentru un copil mai marisor (Ilinca avea 3.8 ani cand a venit acasa) ca acesti copii recupereaza tot din urma, ca sunt buni si frumosi ca oricare alt copil, ca dupa 1 an devin ai vostri si nici nu va amintiti ca nu i-ati nascut voi, ca dupa 1 an jumatate nu-si amintesc nici numele dinainte (asta daca le schimbati numele), pentru ca ei au renascut din momentul in care au ajuns acasa la voi..din perioada de dinainte pastreaza franturi de imagini, momente. Va asigur ca uneori o sa faceti mai mult decat un parinte biologic si o sa fiti mai atenti la nevoile afective si de siguranta, nu o sa luati nimic for granted, ca o sa dati si o sa dati si cand o sa simtiti ca nu mai aveti nimic de dat tot o sa dati si ca intr-o zi, cand va va lua de mana si se va sprijini pe dumneavoastra, deschis, o sa vi se umple ochii de lacrimi de iubire si fericire si copilul care pana acum 2-3 luni va era strain acum va curge prin vene si veti sti ca sunteti o familie.
Ilinca - duminica