Faceți căutări pe acest blog

duminică, 28 decembrie 2014

Povestea unei fetite ca o zana - A

pinterest

Poate ajuta pe cineva sau nu, dar hai sa ne spunem si noi povestea aici. Pe la treizeci si ceva de ani sateam in dilema daca e timpul sau nu sa avem si noi un copil. Nu am discutat niciodata subiectul cu seriozitate...mai in gluma mai in serios spuneam ca parca ar fi cam tarziu sa raman insarcinata si pentru ca DD aseaza lucrurile dau peste un articol pe internet despre adoptie si dimineata la cafea ii spun sotului despre ce citisem si el"pai daca stii despre ce este vorba demareaza lucrurile....iar eu...vorbesti serios???....pai ce, tb sa discutam mult pe tema asta!" Si asa am ajuns la directie sa vedem cu ce se mananca adoptia. Pe fetita noastra am cunoscuta dupa 1.5 ani de asteptare, o fetita din alt judet, salbaticuta si necizelata( deloc pe gustul meu) care imi doream o finete si o printesa.Eu pot spune ca adaptarea a fost grea, slefuirea copilului a fost fffff grea...de multe ori am zis ca un atac cerebral este inevitabil la mine, e chestiune de timp.Recunosc ca am facut si greseli.....am cerut prea mult de la cea mica si intr-un timp foarte scurt.M-am raportat doar la ea si nu faceam comparatie cu ceilalti copii...daca faceam comparatie, de fiecare data o luam in brate si o pupam si ii spuneam ca e cel mai frumos si mai educat copil. Sa fii mama nu e deloc usor! Tot timpul citeam despre povestile de adoptie ca au fost perfecte, ca cel mic parca era in familie dintotodeauna, ca e doar lapte si miere.La mine nu a fost deloc asa......Vorbeai despre costuri....nu am contabilizat niciodata, dar acestea sunt.....perioada de vizite unde tb sa mergeti tot timpul cu cate ceva la copil+ drumul, noi mergeam in oras cu fetita, la locuri de joaca, luam masa impreuna, ii cumparam tot timpul hainute noi pentru scos in oras, apoi venirea acasa...jucarii, garderoba noua de la zero, amenajarea camerei.....totul e de la zero si in 2 luni....Pentru noi nu a fost costisitor pentru ca ne-am pus bani deoparte special pentru momentul cand ne va fi prezentat copilul.
Desi sunt mama de un an si jumatate inca trebuie sa mai invat...............Dar dincolo de drumul luuung si anvoios, am o fetita f frumoasa si desteapta care in curand va implini 7 ani.
Pe A si pe I si M parintii ei ii cunosc - sunt o familie foarte frumoasa. A fost adaptarea mai dificila, Ioana asa cum spune a cerut multe de la Antonia, dar in final, a meritat fiecare zguduire, au o fetita frumoasa si desteapta, minunata:).
Ii multumesc pentru ca impartaseste poticnirile cu noi, cu siguranta multi se confrunta cu acestea si poate sunt descurajati, nestiind ce sa faca, cred ca sunt singurii care trec prin greutati de adaptare:)

12 comentarii:

  1. multa sanatate voua si fetitei dragalase !avemsi noi o minune de fetita care e cu noi de la o luna si jumatate .ne bucuram mult de ea !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma regasesc in povestea voastra tot timpul auzeam povesti despre copii adoptati cum sau integrat ei de repede numai la noi nu era asa desi micutul avea 1an si 4 luni a fost un proces anevoios de acomodare si abia acum dupa trei luni cand zice mama si tata simtim ca am reusit sa avem o familie frumoasa asa cum ne-am dorit.Recomand tuturor rabdare mult caci bucuria de mai tarziu va fi nemarginita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Anca! Felicitari pentru minunea din viata ta! eu sunt din Iasi si am fost printre cursantii de la directie carora le-ai spus povestea ta frumoasa! Noi am fost foarte norocosi si ne-am adus fetita acasa la doar cateva luni de la abtinerea atestatului. Suntem impreuna de trei luni si am vrea sa facem si noi slujba de botez !Imi poti spune la ce biserica ati mers voi si daca ai mers cu nasi si lumanari ? Si fetita noastra a fost botezata dar am vrea sa facem slujba simbolic pentru sufletele noastre si pentru a avea si ea nasi pe tot parcursul vietii chiar daca in fata lui DZEU SUNT CEI DE LA BOTEZ! multa sanatate si numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felictari, sa va traiasca fetita si sa fiti fericiti! Pai si astia sunt nasi, se face rugaciune in fata Domnului. noi am mers la Vovidenia, cum va uitati la Liceul de Arta, pe straduta ce urca spre Independentei, faceti dreapta inainte de primul bloc si acolo este Biserica. Parintele a factu o slujba foarte frumoasa si foarte lunga, cu lumanare si nasi si invitati...

      Ștergere
  4. Buna ziua. Asa din povestiri totul pare usor si frumos. Noi suntem o familie ce ieri am adus acasa o fetita de 6 ani. Desi ne cunostem, dupa nenumarate vizite si a fost si la noi acasa, aseara, dupa ce am imbracat-o in pajama, a inceput sa planga ca ea vrea la mami (adica la asistentul maternal care a crescut-o), ca nu-I place la noi si nu vrea sa stea cu noi. Am incercat juma de ora toate modalitatile de consolare/incurajare etc si am reusit s-o culcam doar cu promisiunea ca astazi, dupa gradi, o sa o sunam pe assist maternal sa vorbeasca cu ea la telefon. Am inteles ca va fi greu in prima luna sau chiar mai mult, dar va rog, am nevoie de idei/sfaturi daca cineva s-a confruntat cu o situatie asemanatoare: ce I-ati spus copilului in aceasta situatie ? Cum l-ati facut sa uite /sa nu se mai gandeasca la assist maternal ? Multumesc anticipat, Raluca. Ma puteti contacta si la r.ardeleanu@yahoo.com.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Obositi-o:), ca sa cada lata. Intrebati-o daca vreti sa va jucati de-a copilul mic (sa o leganati, sa-i cantati...). Si copilul meu la inceptut seara voia la AM. Ii explicam ca e noapte si e imposibil. Daca intreaba maine, spuneti maine, altfel nu-i promiteti nimic. Distrageti-i atentia prin orice stiti ca ii place: maine mergem la locul de joaca, maine iesim noi ca fetele, maine ne ornam camera cu hartie si foarfece; dupa ce te luam de la gradinita facem briose si-i facem o surpriza lui tati (complotati impreuna cu ea:). Nici nu conteaza cum anume o linistiti, important este sa mai castigati o zi si inca o zi si inca o zi:), apoi...nu va mai conta. Ea are 6 ani, nu o sa o uite asa de usor pe AM:). Daca are musai nevoie sa si ostoiasca dorul duceti-o la AM, dar cat mai tarziu (adica nu putem merge in timpul saptamanii doar duminica) pentru ca ea sa se acomodeze cu voi. Poate e nevoie de o vizita, de cinci, dar fiti siguri ca nu o sa vrea ea sa ramana acolo.

      Ștergere
  5. Este normal sa ii fie dor, si considerati acest aspect unul foarte pozitiv, in sensul ca fetita voastra are dezvoltate simturile de atasament, ceea ce inseamna ca in timp va putea dezvolta si fata de voi atasament si stabilitate. Plansul este de altfel tot un semn pozitiv, acela ca-si exprima sentimentele. Eu mereu le spuneam baietilor (tot 6 ani aveau cand au venit in viata noastra) cand plangeau de dorul AM ca a plange si a le fi dor este normal. Ii luam in brate, ii lasam sa planga, ne imbratisam si isi gaseau linistea. Nu am facut promisiuni ce nu se puteau implini (gen "mergem maine la AM" ci "cand se va putea vom merge in vizita"). Chiar si astazi, dupa aproape doi ani, baietii mai povestesc de oamenii, locurile si intamplarile din perioada in care au stat la AM (singura familie pe care au avut-o de la cateva luni). Am inteles (nu din prima, ci dupa multe luni de intrebari si nelinisti) ca e pur si simplu "bagajul" lor care ii leaga cu trecutul, trecut pe care fiecare il avem si de care avem nevoie pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
  6. hello....Raluca si la mine cand a ajuns acasa, cam dupa o saptamana a zis ca vrea la AM. I-am spus ca este plecata in Italia cu sotul ei, pentru ca nu mai aveau bani si atunci cand se va intoarce va merge la ea.Asa s-a linistit si lucrurile au intrat pe un fagas normal.Eu zic sa incerci(si a noastra avea 5.2 ani cand a venit in familie)

    RăspundețiȘtergere
  7. Avem si noi de 4 luni atestatul si nici un telefon. Am sunt noi si nici macar nu am aparut pe liste. Este foarte grea asteptarea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) incercati sa faceti ceva, sa va amintiti cu placere de perioada dinainte de venirea copilului, poate ceva ce cu un copil mic ar fi imposibil de facut. E grea, dar la sfarsit, de fiecare data, povestea are happy-end:)

      Ștergere
  8. Buna la toata lumea. In primul rand multumesc frumos pentru toate cuvintele de incurajare. E bine sa stii ca nu esti singur si ca au trecut si altii prin asta. In al doilea rand, eram disperata cand am scris acest mesaj si cu nervii la pamant. Acum este mai bine insa eu nu ma pot relaxa, inca. Nu a mai plans ca vrea la AM, acum suntem in faza cu : Nu vreau sa merg la gradinita asta, nu-mi place la voi etc. Speram ca dupa vacanta de Paste de 7 zile va fi mai bine. O tinem ocupata, cat cuprinde, insa la capitolul energie ne depaseste lejer. Mai ales ca sambata si duminica nu a vrut sa doarma la pranz. Astazi, a venit pshihologul de la Protectia copilului - ca in faza asta de plasament temporar de 90 zile ne viziteaza din 2 in 2 saptamani - acasa la noi si Cristina a fost foarte incantata s-o revada, I-a aratat camera ei,hainutele, jucariile. Noua ne era frica ca va face legatura cu assist maternal si o va intreba pe psiholog despre ea, dar nu s-a intamplat asta. Va multumesc inca o data pentru ca existati si va doresc sa aveti parte de Sarbatori cu lumina in suflet si belsug pe masa! Raluca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim:* la fel, ce bine ca sunteti mai bine. Si copilul meu parca avea adhd in prima faza desi acum sta cu orele si se joaca singura. Incearca sa stai cu ea in camera dar sa faci tu ceva, daca n-ai nicio pasiune, aseaza hainele, fa mancare (si ea sa coloreze la masa...) stai cu ea dar nu participa activ in jocul ei decat daca iti cere ajutorul (asta nu inseamna din minut in minut;). Stai cat se poate pe jos, la acelasi nivel cu ea (mami sta cu tine;). La 6 ani copiii nu prea mai dorm la pranz..., daca vedeti ca are nevoie de somn nu negociati culcatul:) pe cat se poate. Ca nu ii place la gradinita asta este normal :) - copii noi, grupa/prietenii deja formate: "Uite cum facem - daca peste 2 luni tot nu iti va placea o sa mergem la alta gradinita. Si mie imi e greu sa ma adaptez la un serviciu nou, de asta ne trebuie cam 2 luni sa vedem daca ne adaptam, daca ne place sau nu". O prietena cu un copil natural foarte obraznic mi-a zis inainte sa vina Ilinca ca ea nu avea curaj sa stea cu copilul un week-end in casa, ca afara copiii sunt mult mai usor de controlat - de acum se face frumos afara;). La noi un efect extraordinar l-a avut lipsa tv/calc/tel (doar 1 episod din printesa sofia - ea si l-a ales pe zi = 30min/zi) si faptul ca am stat efetiv cu ea ore intregi in liniste, eu crosetam si ea se juca langa mine;) Imbratisari, fiecare zi va fi mai usoara:*

      Ștergere