Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 noiembrie 2014

Adoptie doi copii :)


Guest-postul este al lui Cristian, tata a doi copii adoptati in acelasi timp, fara nicio legatura de rudenie intre ei, de la asistenti maternali diferiti. Daca aveti intrebari va rog sa i le puneti si, in masura in care are timp sa raspunda va raspunde mesajelor, eu insami am cateva :). Povestea:
"Am trecut peste toate hopurile si greutatile, am strans din dinti si de cateva ori mi-am calcat si mandria in picioare dar am adoptat. Si nu unul ci chiar 2. Baiat si fata. Cand ma apuc sa fac ceva, fac temeinic:)) Da, viata mi s-a schimbat si din iulie copii au fost deja la noi. Am adoptat doi in acelasi timp. Pentru noi a fost un stres suplimentar am facut luni bune vizite in paralel copii adoptati fiind la asistenti maternali diferiti si nefiind rude de sange. Dar ne-am descurcat si acum ne bucuram de tot si de toate.
 Am si cateva sfaturi de dat si credeti-ma sunt extrem de utile.
In primul rand fiti pregatiti sa indurati multe care nu va convin si la care nu va asteptati. Si datorita oamenilor cu care sunteti nevoiti sa luati contact dar si datorita faptului ca inca nu realizati ce va asteapta. E posibil sa intalniti asistenti sociali nu tocmai binevoitori, psiholog arogant (asta e cazul nostru) si mai ales asistenti maternali de care va intrebati de ce mama dracu au primit dreptul de a creste un copil de la statul asta roman...
Apoi trebuie sa intelegeti ca nu sunteti la piata de unde alegeti cele mai frumoase rosii...in cazul nostru copii. O sa descoperiti ca prea putin din ce scrie in dosarele copiilor ce urmeaza sa ii vizitati corespunde cu realitatea. Bazati-va pe bunul vostru simt si daca aveti si ceva imaginatie puteti preveni multe neplaceri.
Sfatul meu e sa fiti mai deschisi in selectarea ce va obliga sa o faceti cand deschideti doasrul. Daca va doriti Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana care sa semene sau chiar sa fie mai frumosi decat voi o sa fie o problema. Nu judecati copilul ca lipsit de inteligenta sau chiar handicapat pana nu il supuneti chiar voi la niste teste. Va spun asta pt ca majoritatea copiilor aflati in asistenta maternala nu capata suficienta atentie si nu sunt dezvoltati din cauza asta ca un copil crescut de parintii naturali. Nu uitati ca pt asistentul maternal sa creasca copilul asta e un job nu neaparat o placere sau o datorie parinteasca.
Eu am avut norocul sa fac doar 2 vizite si sa aleg 2 copii. Asta se intampla rar dar am acceptat ca sa fie mai marisori aveau 5 si respectiv 6 ani si practic am avut de unde sa aleg.
Ca sa intelegeti...In Prahova daca doream sa adoptam o fetita blonda pana in 2 ani cu tenul alb...aveam 70 de cupluri inaintea noastra. Asa ca am adoptat un baiat blond, de 6 ani si o fetita satena si creata de 5. Nu am avut obiectii nici de rasa, sex, culoare sau usor handicap. Atentie astmul de exemplu e considerat handicap si asistentii maternali au tendinta de a exagera orice boala ce ii poate atribui copilului handicap pt ca iau bani in plus pt asta. Iar un medic binevoitor se gaseste care sa ateste asta. Si va spun asta pt ca fata mea aparea in acte cu tratament gen romparkin si alte calmante care m-au dus initial la gandul ca are probleme serioase. De fapt e o fatita absolut normala frumoasa si inteligenta care prinde mai usor decat fratele ei (considerat in acte cu un IQ superior) orice o invatam. Baiatul este usor peltic pt ca nimeni nu a observat ca limba lui este tinuta de asa numita "ata" de sub limba. Chestie rezolvata chirurgical in 10 min iar acum incepe sa vorbeasca normal. Deci atentie ca nu tot ce cititi si vi se spune este si real.
Copii pe care i-am adoptat sunt firi opuse si chiar ma gandeam ca or sa fie conflicte permanente intre ei sau poate chiar de nerezolvat. Ei bine...NU! Sunt nedespartiti, daca unul dintre ei incaseaza o pedeapsa celalalt e empatic si vad ca e si el afectat. De multe ori cel nepedepsit suporta consecintele alaturi de celalat. Poate va intrebati daca nu sunt exagerat. Ei bine nu. Pare surprinzator dar disciplina am preluat-o de la Mihai. La aproape 6 ani ai lui se trezeste primul dimineata isi face patul se spala (pe dinti chiar cu perseverenta) se imbraca singur si isi indeamna sora sa faca la fel. Pana sa adoptam eu si sotia mancam in masina daca aveam un drum mai lung. Acum Mihai a declarat "in masina nu se manaca" si ...ne-am conformat. A avut parte la asistentul maternal de o disciplina agresiva in unele cazuri si a ajuns sa ne disciplineze el pe noi. Maria e delasatoare si deloc preocupata de cum arata sau se imbraca. Isi traieste copilaria cu intensitate pt ca se pare ca acum e fericita. Incet incet s-a convins ca o iubim mult si expresia de neincredere i s-a sters incet incet de pe chip. Nu pot sa uit in una din primele iesiri cu masina am mers la Busteni la cascada Urlatoarea. In padure Maria era preocupata ca nu cumva sa o lasam pe acolo...Si nu se dezlipea de mine sau de "mami"...Atunci am inteles ca si ei ne testeaza pe noi deci atentie ce vorbiti, ce faceti si mai ales cum va purtati fata de copil.  Trebuie sa avem grija ce vorbim fata de copilul adoptat pt ca inregistreaza tot si chiar daca nu proceseaza pe loc te poti trezi cu reactii si la cateva zile. In plus trebuie sa fim constienti ca si copii ne testeaza pe noi. nu cu vorbe ii convingem ca tinem la ei ci cu fapta. 
Ca sa inchei intr-o nota mai vesela o sa va povestesc de vizita la salina Slanic. Atunci Mihai si Maria s-au cunoscut si desi ne aflam cu asistentii maternali ai fiecaruia din ei am avut un mic noroc. Cei ai Mariei nu au avut loc in lift si au coborat cu urmatorul si ne-am intalnit dupa vreo 30 min in salina deci am fost singuri cu amandoi copii pt ca asistentul lui Mihai a descoperit cand cobora cu liftul ca e usor claustrofob si a preferat sa revina la suprafata. Copii s-au placut si s-au distrat impreuna in parcul pt copii amenajat in subteran. Am ales sa se cunoasca in acest fel pentru a tine minte mai usor aceasta prima intalnire.Totusi noua ne va ramne ca amintire altceva. Inainte de a cobora in subteran i-am zis sotiei sa ia in poseta si ceva de mancare din masina poate copii vor dori sa manace ceva.... La un moment dat ingerul blond cu ochi albastri pe nume Mihai a decretat cu seriozitate: "Mie mi-e foame!" Consoarta a scos un baton de cereale si i l-a dat. Mihai a examinat batonul si dupa cateva secunde l-a restituit " Mie mi-e foame, eu vreau mancareeee...asta e dulce!" Cred ca e singurul copil care l-am vazut reactionand asa....
Inchei cu prima vizita intr-un hipermarket cu amadoi copii dupa ce deja ajunsesera la noi...Era chiar in prima zi... Eram oarecum nelinistiti pt ca nu stiam cum vor reactiona la asa ceva. Nici unul nici altul nu vazusera un asa magazin. Maria a fost curioasa dar era nitel speriata si a tacut mai tot timpul. Nu a cerut nimic. Mihai a fost interesat doar de o vitrina de care s-a lipit tot. Vitrina in cauza era cam cat el de inalta si chiar mi-a fost teama ca o sparge si se raneste. Asa ca m-am apropiat imediat. Chiar nu intelegeam de ce sta asa. Cand am ajuns langa el am auzit ce spunea...."Carnati!" Era vitrina cu mezeluri. Nici nu am stiut daca sa plang sau rad. Ma uitam la sotie si am hotarat ca e mai bine sa ne amuzam si sa cumparam carnatii mult doriti..."

Multumim Cristian:
- ce v-a ajutat? Ce ati facut pozitiv si pot si altii copia (in timpul potrivirii si imediat dupa venirea acasa)
- ce ati facut negativ si altii pot evita
google

10 comentarii:

  1. Ti-ar placea, Anca, inca un pui de om sa adopti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-ar palcea inca vreo 2-3:)), si musai unul macar sa fie baietel:*

      Ștergere
  2. Probabil ca fiecare dintre noi, parinti adoptatori, am putea scrie carti despre exoerientele noastre :) Fiecare copil e unic, asadar, fiecare experienta este unica.
    Eu am o intrebare "tehnica": care a fost procedura prin care ati putut adopta doi copii aflati la asistenti maternali diferiti? Se poate pe un atestat?
    Noi am adoptat doi copii, dar frati :) Si acum ne pregatim sa ne "atestam" din nou, neaparat fetita :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau trei copii? Este minunat! Sa va ajute Dumnezeu sa aduceti si cea maif rumoasa printesa cat mai curand acasa!

      Ștergere
    2. Nu este o procedura speciala. Pur si simplu bifezi 2 copii pe solicitare. Cu precizarea ca pot fi frati sau nu. Sfatul meu e sa nu va temeti daca nu sunt frati. E chiar mai bine asa.

      Ștergere
  3. Superba povestirea...am citit-o cu mare emotie! Ma regasesc si eu in povestirea cu hipermarketul...cand l-am dus prima data pe Edy (3 ani) la cumparaturi, se uita saracutul de el numai pe sus, prin stanga,prin dreapta, la vitrine, s-a si impiedicat de cateva ori ca nu se uita pe unde merge, pana la urma l-am urcat in carutul de cumparaturi, era fascinat de ce vede. Nu mai spun la primul loc de joaca...nu stia pe unde sa mai fuga,cu ce sa se mai joace, ce tobogane sa aleaga...si la fel ca si Cristian, nu stiam daca sa rad sau sa plang. Acum il avem de 6 luni acasa, deja e al nostru cu totul, el e foarte sigur de dragostea noastra, si noi de a lui. Avem sentimentul ca parca ar fi din totdeauna la noi....si deja ne pregatim pentru al doilea (fetita, sa fie pereche).

    RăspundețiȘtergere
  4. Bun mai am cate ceva de comentat. Dupa adoptie am incercat sa fim fermi. Si va sfatuiesc sa faceti la fel. Stiu ca tendinta este de a-i indeplini copilului orice capriciu. Dar nu e ok asa. Incercati sa va comportati atat voi cat si rudele cat se poate de normal. Nu faceti din copil centru de atractie. Copilul trebuie s aisi gaseasca singur locul in familie. Nu il puneti voi pe un pidestal pt ca sigur gresiti. Nu va feriti sa acordati pedepse cand greseste. Disciplina e importanta. Incercati sa fiti corecti si drepti pt ca mai mult decat la un copil natrural, copilul adoptat are tendinta sa va copieze. El trebuie sa vada in voi atat dragostea dar si modul de comportament ce trebuie urmat. Are nevoie de un sprijin are nevoie de dragoste dar este un copil.
    Si parintii naturali au tendinta sa faca asa greseli mai ales daca copilul e unic dar stiu din experienta ca la cei adoptati tendinta parintelui este de a face totul pentru copil. Nu uitati si prea multa dragoste strica. Mai ales ca haideti sa fim sinceri dragostea din exces sufoca.
    Bafta si la buna veder!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim Cristian si din experienta mea am vazut ca regulile sunt foarte importante, copilul se simte in siguranta stiind regulile si urmandu-le. Cred ca prea multa dragoste nu strica:)), dar mai cred ca te-ai referit la a face lucrurile in locul copilului, lucruri pe care le poate face singur si la a incerca sa compensezi perioada de dinainte:). E destul de dificil sa fim parinti buni de la inceput, copilul/copiii ne invata in fiecare zi ce nevoi au, ce pedepse/recompense sunt necesare, ce fel de iubire/atentie le implineste cel mai bine nevoia de afectivitate... Si da, ai punctat foarte bine, si parintii fac pasi spre copil, dar si copilul spre ei:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu si sotul meu suntem in procedura de adoptie pentru 2 copii.
    Am intrat in potrivirea practica cu un baietel de 6 ani si jumatate.
    El este ff atasat de asistenta maternala.
    Intrebarea noastra era in legatura cu acomodarea in noua familie.
    cam cat timp a trecut pana sa se acomodeze?
    Ati tinut legatura permanent cu asistentul maternal sau sporadic?
    Am vrea din suflet sa stim cum sa procedam si cum sa ne xomportsm.
    el a crescut xu mai multi copii in casa si temerea este aceea xa se va simti singur fara alti copii.
    Cel putin pana vine si celalalt.
    adriana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru UNKNOWN: probabil e tarziu un raspuns acum, dar nu intru prea des pe acest site. Si noi am adoptat o fetita de aceeasi varsta, care la fel era foarte atasata de AM, crescand impreuna cu nepoata ei, de aceeasi varsta. Este la noi de 1 an de zile. S-a acomodat dar inca ne mai zice ca-I e dor de AM. Am vorbit la telefon cu AM in prima luna, cam o data pe saptamana, deoarece in prima luna a fost cel mai rau: a plans aproape in fiecare zi si nimic nu-I placea. Nici mancarea, nici gradinita la care o mutasem, nimic. Apoi, sfatuiti de psiholog i-am spus ca AM a plecat in alt oras, sa se trateze. Dupa cateva luni, vreo 6-7, ne-am intalnit cu ea intr-un parc. Apoi, a fost mai bine.
      Sfatul meu este sa duceti copilul la psiholog, noi nu ne-am fi descurcat fara sfaturile sale. Si fara cartea "Cum sa devenim parinti mai buni" - Stanley Shapiro. Mult succes! Raluca

      Ștergere