Faceți căutări pe acest blog

joi, 28 august 2014

In drum spre casa

Ilinca: mami eu vreau sa am 19 copii
eu: sper sa ai ce sa le dai de mancare, sotul tau trebuie sa fie harnic.
Ilinca: acum sunt niste punctulete la mine in burtica si cand cresc mare vin si ei, intai unul, apoi unul, apoi unul. Taie domnul doctor burtica si ies afara (i-am povestit acum 2-3 luni procesul). Cum si eu am crescut in burtica la tine.
eu: tu nu ai crescut in burtica la mine.
Ilinca: dar la cine? la X (asistenta maternala?)
eu: nu, la alta doamna. 
Ilinca: cum o cheama?
eu: Y
Ilinca: nu vreau la Y. Vreau la tine.
eu: deja ai crescut la ea.
Ilinca: eu nu-mi amintesc, numai de X(asistenta maternala) imi amintesc
eu: da, ea a venit si te-a luat de la spital si te-a crescut pana am venit la tine. X(asistenta maternala) ia copiii mici din spital si-i creste pana vin mamicicle si taticii lor si-i iau. Ai vazut ca si pe Laur l-a luat taticul lui... Sunt doamne bune care fac copii pentru mamicile si taticii care nu pot avea copii. Apoi copiii sunt crescuti de doamne ca X(asistenta maternala) si apoi...(cu bucurie in glas)
Ilinca:  Doamne Doamne iti spune vino la fetita ta. Tu te-ai rugat sa ai o fetita nu? Si apoi ai venit si iar m-ai dus inapoi, si iar, si iar (procesul de potrivire)
eu: si cand au fost gata actele te-am luat de tot
Ilinca: da, pentru toata viata.
A urmat o imbratisare/dragalire. 
Daca ma intreaba ii spun clar adevarul, daca nu, nu insist, nu initiez discutiile Asta cu faptul ca m-am rugat o stie de anul trecut din octombrie cand ii spuneam de cate ori mergeam la ea in vizita
povestea ei. Ca un puzzle isi construieste povestea.
google

8 comentarii:

  1. Asa, uite ca am gasit un raspuns pt intrebarile mele!

    Feel free to visit my blog post; anunturi

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna vedere,
    Ma bucur ca la voi totul este asa frumos si te felicit inca o data pentru modul in care impartasesti cu noi clipe din viata voastra.Sa stii ca astept cu nerabdare urmatoarea postare.
    Va imbratisez cu drag,
    Raluca

    RăspundețiȘtergere
  3. Deși mică, Ilinca este atât de înțeleaptă! Gândurile mele bune vin spre voi și vă doresc să trăiți mereu în armonie și în dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca ii spui adevarul de pe acum. O prietena de-a mea, o dulceata de fata, luata de pe la doi ani, i-a spus abia la 18 o vecina ca a fost adoptata, ce jale a mai fost... Pe urma a vrut sa-si caute familia, a aflat ca mai are n-spe frati si surori parasiti prin alte maternitati din tara, socul a fost mare...dar a ramas la familia ei, care o crescusera cu atata drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curiozitatea este fireasca si eu as vrea sa stiu cine sunt, de unde sunt, de ce am unele caracteristici sau altele, cine e cea care m-a nascut, si asa mai departe :). Daca Ilinca va dori sa o cunoasca pe doamna care a nascut-o, la varsta potrivita, cand va intelege si e legal atunci o voi sustine. Sper sa-mi dea Dumnezeu intelepciune sa fiu acolo exact asa cum are nevoie in fiecare moment.

      Ștergere
  5. Imi place cum pui problema in mod transant a faptului ca nu la tine in burtica a crescut. Nu stiu cum este sa fii copil adoptat, dar cred ca e mai bine asa cum procedezi si nu sa ii ascunzi. Am avut in clasa doua gemene adoptate caci mamica lor a murit la nastere, iar tatal avea deja 4 copii de crescut. O fata din clasa le-a zis din rautate prin clasa a VII a. A fost ingrozitor!
    Intotdeauna se gaseste cate un destept care sa nu isi tina gura si cred ca e foarte stresant sa traiesti cu frica sa nu cumva sa afle.
    Sa va dea Dumnezeu putere si intelegere!

    RăspundețiȘtergere
  6. Anca, este foarte frumos cum i-ai explicat Ilincai. Eu chiar ma intrebam cum sa-i spun copilasului pe care il asteptam despre mama care l-a nascut, fara sa se simta abandonat, parasit. Am sa folosesc povestea ta.
    Tu cum ai procedat la gradinita, ai spus ca Ilinca este adoptata? Am povestit cu o mamica care a adoptat si dupa ce a spus la gradi au aflat si copiii, si au incaput sa rada de puiul ei.
    Multumesc, Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am spus pentru ca avea alt nume, alt prenume si am fost nevoita sa spun (fiind in perioada de 90 zile). Ddoamnele educatoare nu au spus la nimeni. Le-am spus ca nu fac din asta un secret, dar nici nu vreau ca orice iesire a copilului sa fie pusa pe seama acestui fapt. Nu a fost cazul. Doar daca le spune ea la copii, desi nu cred ca la varsta asta vede diferenta semnificativa intre adoptie/nastere, probabil pe la varsta scolara se mai schimba lucrurile:)

      Ștergere