Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 19 iulie 2014

Cosmaruri

Cam la doua saptamani dupa ce a venit acasa (cand s-a relaxat si a inceput sa doarma neintoarsa toata noaptea) copilul meu a avut primul cosmar. S-a trezit din somn strigand "mami, mami" - in acel moment m-am bucurat pentru ca m-am gandit ca se simte in siguranta langa mine, inconstient a strigat dupa mine.
 Apoi, cam o data pe luna are cate un cosmar, foarte real din care iese foarte foarte greu, scanceste, plange, imi spune ca nu vrea sa mai viseze urat. Incerc sa o trezesc, dar e undeva intre vis si realtiate, imi poate raspunde la intrebari, dar doarme in continuare. O intreb despre lucrurile din jur (ce culoare au, unde este cutare) in ideea ca daca le vede se concentreaza la ele si se trezeste, dar desi raspunde corect continua sa planga si sa spuna si propozitii din vis.
I-am explicat ca ea este aici, uite patul tau, cu mami, uite perna, tu dormi, e totul in capusorul tau, dar...
Dimineata nu-si aminteste iar imediat ce ii zboara visul nu-mi poate spune ce anume a visat, doar senzatia si-o aminteste, faptul ca e speriata.
 Eu imi amintesc si acum un cosmar de cand aveam 8-9 ani, atat de tare m-a marcat, deci nu stiu daca are legatura cu trecutul ei sau e o chestie normala.
google

6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca a avea cosmaruri este oarecum normal (daca pot numi asa). Si copiii nostri au cosmaruri, nopti mai zbuciumate. Unele vise si le amintesc, unele nu. Chiar saptamana trecuta, dupa ce ne-am intors din concediu, Andrei a avut un episod de plans in somn (plans in hohote, cu suspine) de care dimineata nu si-a amintit. Intensitatea cu care traiesc un cosmar difera de la un copil la altul. Cel putin in cazul nostru, nu cred sa aiba legatura cu faptul ca sunt adoptati.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am sters pentru ca mi-am dat cu parerea in ceva ce nu cunosc cu adevarat. Iertare :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai de ce? Asa este si eu am avut un cosmar pe care mi l amintesc si acum...pare ca nu e nimic deosebit de ce am trait noi...

      Ștergere
  4. Nu se numeste cosmar ceea ce are fetita Dvs. ci pavor nocturn. La fel are si baietelul meu de 7 ani si are de cand era mai mititel, ca si Ilinca. Din ce am citit, acest pavor dispare dupa varsta de 8 anisori. Astept si eu sa scapam de el, dar nu e nimic periculos.
    Va dorim multa sanatate, crestere frumoasa si multa fericire alaturi de minunea voastra mica!

    RăspundețiȘtergere