Greseli pe care le fac adesea mamele adoptive

Cand anunti ca adopti un copil, ceilalti te vor felicita, vor fi rezervati sau iti vor spune ca nu-ti inteleg decizia. Cand apare copilul, fiind o noutate, toate privirile vor fi indreptate spre el si noua familie. Asa ca, presiunea pe mama, care a asteptat atat de mult timp sa fie mama e cu atat mai mare.

O greseala pe care am remarcat-o, inclusive la mine este ca suntem prea dure cu copiii, le cerem sa fie perfecti. De ce?

o    pentru ca se simt ele constant evaluate (in general mamele adoptive apartin clasei de mijloc, sunt femei care au “reusit”pe toate planurile, mai putin in a avea copii, si atunci simt ca trebuie sa exceleze si la asta. Simt presiunea cu atat mai mare cu cat ele insele sunt mai competitive/sus pe scara sociala. Daca mai sunt incojurate de unii care le “felicita in decizia de a adopta” dar se uita chioras la orice copil care nu are sange albastru ca al lor... atunci presiunea devine de nesuportat – ele trebuie sa “le arate”, sa le demonstreze fie ca se inseala, fie sa nu-i dezamageasca nici pe acest plan.

o   pentru ca, el, copilul trebuie sa fie mereu cel putin la fel de bun ca ceilalti daca nu mai bun. Pentru a fi integrat, acceptat. Au senzatia ca ceilalti le evalueaza constant copilul, si-l pun sub lupa, punand orice iesire sau obraznicie pe seama provenientei (mai sunt si dintr-acestia, eu i-am indepartat din viata mea, pentru ca imi faceau rau). Daca copilul tipa, se ia la harta, face greseli, e obraznic, mama traieste intr-un stres constant si-i face observatii incercand sa intervina tot timpul si sa tina totul sub control. Ce rezulta? Un copil care cand trebuie sa se dezlantuie, atunci o face si pare de necontrolat. Copilul trebuie sa se si prosteasca, sa se joae, sa tipe, sa planga, sa cante, sa-si manifeste frustrarile la fel ca oricare dintre noi. Oh si va garantez ca ceilalti copii (ai cunoscutilor vostri) nu sunt deloc asa cum vi-i descriu ei. Dar daca odrasla lor ar fi fost in locul la a vostra ma indoiesc ca ar fi fost la fel de manierat, de cuminte, de chilibrat, de educat, nu uitati asta.

         Sunt aspecte pe care educatia le rezolva (cum sa salute, sa manance, ce postura sa aiba…), dar sunt aspect care tin doar de caracter (incapatanarea, introversiunea de exemplu) si caracterul nu poate fi schimbat, aspecte care tin de trecut (daca de exemplu a fost laudat sau s-a ras in trecut de vreo trasnaie pe care o facea e foarte greu de revenit – copilul meu tragea matzele de coada cand era la asistentul maternal, le lua de coada si le invartea prin aer spre amuzamentul familiei acestuia, astfel incat, cand a ajuns acasa la motanul nostru, cu greu am reusit sa o dezvat sa nu-i mai aplice corectii, si chiar si acum dupa jumatate de an au o relatie de iubire-ura). Plus ca sunt lucruri pentru care poate a fost lovit, certat, lucruri pe care voi nu puneti pret si atunci, el de frica sa nu va supere continua cu alta prostie si mai mare, sau minte, sau ascunde… De exemplu pentru AM era foarte importanta curatenia (erau patru copii toti sub 5 ani) dar lingeai mac, nu se vedea nicio jucarie, niciun punct deranjat, copiii erau aliniati pe pat ca sardelele si se uitau la televizor. Mie nu-mi pasa daca a facut dezordine, sau si-a varsat borsul pe ea, sau mananca cu mana, sau desterne cuvertura . Dar ea inca ma mai intreaba de o mie de ori daca am iertat-o ca s-a murdarit:D, sau ca a spart un pahar. Nu i-as permite niciodata insa sa-mi raspunda obraznic, ceea ce pentru maternali era la ordinea zilei. Vreau sa spun ca regulile trebuie sa fie clare, dar trebuie invatate din mers pe unele, multe din ele s-ar putea sa fi fost intarite in trecut prin pedeapsa/recompena. 
         Invatati sa va prostiti. O mama care are un bebelus invata sa se alinte si sa-l alinte, dar o mama care ia un copil marisor, nu a avut timpul necesar pentru a invata  cum sa-i provoace un zambet, o bucurie. Invatati sa va bucurati de copil si sa-l evaluati mai putin. Sa va bucurati de dumneavoastra ca mama si sa va oferiti mai mult credit. Sa va stropiti cu apa, sau sa va pupati peste tot sau sa va bateti cu perne, cu iarba cosita, sa va fugariti…poate inseamna mai mult decat cinci lectii si nu fiecare pas trebuie sa fie unul educativ. Pana la urma va invata la scoala literele, dar limbajul iubirii numai dumneavoastra il puteti invata.