Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 20 noiembrie 2013

Up date de potrivire

Asteptam instiintarea de la tribunal.
In a 8a vizita, pentru prima oara a venit fetita inspre mine si mi-a cerut sa ii dau un pup- e primul gest venit de la ea spre mine, mi-a dat speranta ca totul e bine, ca ma vrea aproape.. Asta nu inseamna ca nu o pupacesc toata ziua sau ca nu ii place, ca nu sta lipita de mine, dar acum mi-a cerut ea.
Tot in aceasta intalnire mi-a zis "mai vin la tine", pana acum era bucuroasa ca merge, dar acum a vorbit serios, a spus-o ea fara sa o intreb eu nimic. Am sunat-o si o intreb "ce faci?" "vin la tine" - e ceva nou fata de "sunt cuminte":)) care e raspunsul standard.
Eu ii tot spun ca intr-o zi va veni acasa de tot si ii spun povestea ei " A fost odata ca niciodata o fetita mica si frumoasa..." - am vazut ca o repeta cand nu e nimeni prin preajma, cred ca ii place sintagma cu "a fost odata ca niciodata" pentru ca o repeta des si ii mai place "o fetita minunata"
-a facut mancare (din plastilina) "pentru tine" (a specificat clar)
- cand spunea ca ia diverse obiecte "acasa la ea" eu ii spunem asta e tot casa ta, poti sa le lasi ca le gasesti aici si ultima oara zice "Asta o iau acasa, apoi arata cu degetul masa - asta e tot casa mea"
- a vazut o sticla de apa minerala "ai cumparat-o pentru mine?" zic da, dupa ce a baut zice" e rosie":)) probabil bulele i-au dat senzatia de rosu (nu a mai baut apa minerala, la tara se bea ori apa de la fantana, ori suc)
- vede prinsa pe frigider poza unei fetite mongoleze care tine in brate un iedut - "il gadila"
google

- ne-am certat de la mancare (nu voia sa manance ci sa se joace, plus ca a descoperit niste ciocolatele intr-un sertar - nu se va mai intampla) strangea pumnisorii ei grasi si batea din picior ("am spus Nu"), eu i-am spus ca nu sunt impresionata, daca nu mananca mancare i se poate face rau si s-a dus intr-un colt, s-a apucat de plans in hohote "vreau la mama mea", ii zic " atunci hai sa ne imbracam si sa mergem la X (un baietel de care e foarte atasata de la asistentul maternal) - s-a apucat si mai tare de plans ca nu vrea sa plece(cred ca va mai folosi de multe ori asta cu mama mea, pentru santaj).
- a gasit un creion cu Pinochio  - vine sa mi-l arate. Incep:"e Pinochio, baietelul din lemn pe care si-l dorea mult tatal sau si cand spunea minciuni ii crestea nasul", la care ea:"Nu, e un morcov"
google

- in continuare spala ratustele cu toate sampoanele
- se spala pe dinti jumatate de ora
- se cremuieste cu toate cremele si se da cu toate parfumurile de iti vine rau cand intri in camera
- ii place carnea si mereu ma intreaba daca ii mai dau una (o bucata) chiar daca nu o poate manca
- se orienteaza bine in spatiul din casa, tine minte locul fiecarui lucru (ceea ce ma face sa cred ca se simte in siguranta), se duce singura si cauta ce-i trebuie (tigaia ei cea mare pentru plastilina intr-un sertar la bucatarie - in fapt un recipient de masura, ciocolata in comoda din balcon, s-a dus singura si a facut pipi; desi nu stie nici un animal si nu le-a dat nici o importanta cred ca le-a retinut vizual pe fiecare in parte, pentru ca atunci cand a vazut pestele in acvariu s-a dus repede si a cautat in cutia cu animalute si a aparut cu un peste din plastic sa-l punem langa celalalt)

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Devin mama:)


...sunt pe cale de a deveni mama!!!
Saptamana trecuta am fost sunata pentru ca am intrat in potrivire cu o fetita si, dupa ce am zis da la dosarul teoretic mi s-a trimis poza scanata din care nu am vazut mare lucru. A doua zi am fost la Directie si am frunzarit dosarul inainte de inceperea programului de lucru (va inchipuiti ca nu mai aveam rabdare) si luni am fost sa o vad:).
 Fetita mea are 3 ani si jumatate, tenul alb, parul castaniu ochii mari si rotunzi si un zambet care darama orice betoane. Este maruntica, prost crescuta, minunata, egoista, are cel mai frumos zambet din lume, indemanare de necrezut, este independenta, vorbeste foarte rau pentru varsta ei, pupacioasa , o cicatrice imensa pe fata (sper eu corectabila prin una/mai multe interventii chirurgicale), niste luminite incredibile in ochi si, de cand am vazut-o prima data adica luni 23 septembrie (ce zi banala ar fi trebuit sa fie) am senzatia ca mi s-a dilatat pieptul si s-a cuibarit ea toata cu tot corpuletul ei mic si rotund acolo.
Mananca tot (cantitati uriase) de frica sa nu-i ia altcineva mancarea:), nu imparte jucariile, urmareste atent ce se intampla cu posesiunile sale - sta cu ochii literalmente pe ele
Eu: "Tu ai doi ursuleti (barni), surioara ta nu are nici unul, nu-i dai si ei unul?"
Ea:"Nu, ca se-neaca"
Eu: "Cum spunem cand cineva ne da ceva?" - o jucarie
Ea "Bodaposte" :)
Eu"Ti-a fost dor de X?"
Ea" Si de tine mi-i dor":)!!!(de mineeeee)
 Ma rugam Domnului sa nu fiu nevoita sa refuz un copil pentru ca m-as fi simtit vinovata multa vreme, sa fie un copil sanatos si bun si mi-au fost explodate toate asteptarile. Nu am vazut niciodata ceva mai minunat:), mai dulce, mai plin de veselie...Mi-e dor de ea si am senzatia ca este la mine in viata dintotdeauna..

joi, 27 iunie 2013

Scrisoare recomandare adoptie


google


Am observat ca multe persoane se intreaba ce ar trebui sa se scrie in scrisoarea de recomandare necesara la dosarul de asoptie.
Cei carora le cerem sa ne scrie o Scrisoare de recomandare pentru dosarul de adoptie, de obicei colegi de serviciu nu ne cunosc postura de parinti si sunt pusi in incurcatura intrebandu-se cam ce ar trebui sa scrie.
Ganditi-va ca aveti un copil (asta-i Directia de Protectia Copilului) pe care trebuie sa il dati cuiva (voi). Cui i-ati incredinta copilul? Ce fel de persoana ar trebui sa fie:

-          In primul rand ar trebui sa fie de incredere –nu ati incredinta un copil oricui, nu? (Cutare este o persoana de incredere, atat in relatiile profesionale cat si personale)

-          Apoi ar trebui sa fie disponibil – sa va puteti baza pe el ca va raspunde la telefon, ca nu va lasa la greu (Cutare este o persoana care-si arata disponibilitatea de a ajuta colegii de cate ori este solicitat, isi ofera ajutorul  atunci cand cineva are nevoie...Cutare se joaca cu copilul meu de cate ori vine la mine, de cate ori am avut o urgenta am putut apela la Cutare care a avut grija de copilul/copiii mei, are experienta in a sta si a avea grija de copii...)

-          Sa fie un bun parinte – i-ar oferi stabilitate, e echilibrat, iubeste copiii, se intereseaza de parenting, citeste, se informeaza, face mancare buna, are rabdare nemasurata, (exemple, exemple, exemple)

-           E empatic (Cutare e atent la nevoile celorlalti, ar intelege un copil, l-ar asculta, sustine si i-ar oferi suportul emotional de care ar avea nevoie, ar intelege traumele prin care a trecut un copil si necesitatea fundamentala de a-si cunoaste radacinile)

-          Are un grup pe care se poate baza (familie /prieteni) cu care mentine legaturile (daca ati incredinta copilul si apare o criza ati vrea sa stiti ca sta langa soacra-sa, sau langa 5 prietene cu copii care sa-l poata oricand sfatui sau chiar interveni)(Cutare este un prieten minunat in grupul sau, se intalnesc de 2 ori pe saptamana si la diverse ocazii – nu trebuie sa reiasa ca sunteti cel mai popular din oras dar nici un pustnic)

-          Material si profesional –  (Cutare e o persoana care doreste sa evolueze, se perfectioneaza constat la locul de munca, are o evolutie ascendenta, este apreciat de colegi si sefi )

-          Are un stil de viata sanatos (gateste, mananca natural, face sport, iese in oras, drumetii, mare, munte, merge cu bicileta...)

-          Este un om bun, vesel si pozitiv si are pasiuni(nu ati incredinta un copil cuiva care abia mormaie cateva cuvinte si sta ursuz, daca are pasiuni cu siguranta va largi lumea copilului si-i va sprijini propriile hobby-uri)

 Si orice alte calitati pe care le aveti si pe care le credeti ca interfereaza cu meseria de parinte (ce nu interfereaza!?!), cu exemple cat mai multe, cat mai cald, cat mai natural, cat mai firesc, de exemplu:

Scrisoare de recomndare

Pe Cutare il cunosc incepand cu anul 2000 cand s-a angajat la noi in firma pe postul de x. In timp, a demonstrat ca este o persoana deschisa, pe care se poate conta, oricand gata sa ofere ajutor dezinteresat, o persoana ce doreste sa se perfectioneze constant in meseria sa. Astfel a devenit un coleg si un subaltern apreciat, fiind promovat de 2 ori. 
In timp, cunoscandu-l mai bine, am vazut ca este un om pozitiv si vesel, ne-am imprientenit, am putut sa il cunosc si personal pe Cutare, sa ii cunosc familia si grupul de prieteni, Deseori ne intalnim impreuna cu copiii cu care Cutare se intelege foarte bine, acestia il adora, cand am o urgenta (trebuie sa merg la dentist, la spital la o ruda, sa stau peste program) apelez la Cutare sa stea cu ei, sa mearga cu ei in parc sau sa ii ia de la gradinita (asta daca faceti!!! asta, daca nu, limitati-va la faptul ca va jucati cu ei).
Consider ca, Cutare va fi un bun parinte, pentru ca este o persoana stabila, de incredere, vesela, pozitiva, empatica, care va intelege un copil, il va sprijini, ii va fi mereu alaturi, dar ii va lasa si spatiu sa-si dezvolte propria personalitate. Cutare este o persoana care va sprijini un copil in toate proiectele sale, il va ajuta sa se dezvolte, ii va respecta radacinile, ii va oferi caminul de care orice copil are nevoie.
Il recomand cu caldura pe Cutare pentru a fi parintele adoptiv al unui copil care, la randul sau, va fi norocos sa aiba asa un parinte.
Semnatura

luni, 24 iunie 2013

Pentru ce copil optam?

Am fost la Protectia Copilului, la Intalnirea trimestriala si sunt a 2-a pe lista pentru grupa 2-3ani!!! Iasi-ul e al 2lea dupa Bucuresti ca numar de familii adoptatoare si, in genere copiii adoptati de ieseni sunt din orasele invecinate: Botosani, Suceava, care au putine familii si unde timpul de asteptare este infinit mai mic.
Atentie!!! cand completati cererea pentru copil, astfel:
Varsta - in genere veti fi potriviti cu un copil de varsta maxima acceptata de dvs si e si firesc sa fie asa ( mai multi copiii mai marisori sunt declarati adoptabili - cu cat creste segmentul de varsta, creste si numarul de copii adoptabili - bebelusii sunt foarte putini). Asa ca alegeri cu intelepciune, fara sa va fie rusine, sa fiti fortati, sa va ganditi ca asteptati mai mult. Fiecare asteapta atat cat trebuie sa astepte, nici un minut mai mult sau mai putin, si, cei care au nascut, sau au adoptat pot depune marturii incredibile despre coincidente minunate... Astfel, ca un exemplu: - 0-2 ani iseamna un copil de pana in 3ani fara o zi; 0-3 inseamna aproape 4ani (in genere copilul cu care veti fi potriviti are 3,2-3,11 luni)...si tot asa

Sexul - in genere sunt mai multe solicitari pentru fete (2:1), asa ca daca bifati indiferent de sex, in genere veti fi potriviti cu un baietel, iar daca solicitati o fetita veti astepta mai mult. Dar bifati ea va doriti (spre diferenta de o mama naturala aici puteti alege)
google

Intarzieri in dezvoltare - pentru ca in general bebelusii sub 1 an sunt imposibil de adoptat, copiii dupa 1 an pot avea intarzieri in dezvoltare datorita nestimularii suficiente...recuperabile mai repede sau mai greu, dar puteti apela la specilaisti, asa ca bifati aceasta casuta (dezvoltari fizice - e mic, e slabut, e insuficient dezvoltat, de vorbire - in loc de 100 stie 20de cuvinte si acelea stalcite...)
Fratii - daca nu ati avut niciodata un copil, am observat ca ultimele tendinte sunt sa nu se recomande adoptia a doi sau mai multi copii de varste diferite, cu probleme diferite, pentru ca pot deveni o povara prea mare pentru familie si familia extinsa, sunt mai greu de gestionat, chiar si in situatii banale (cand trebuie sa mergeti la doctor, trebuie sa va internati cu unul din ei, trebuie sa duceti unul la cresa si unul la scoala, nu mai zic de diferentele de traume afective, personalitate, caracter, pierdere cu care trebuie sa faceti fata). Familiile pe car ele cunosteti, s-au adaptat treptat la viata cu 1-2...corpii, si cu siguranta si ei au avut momente de paralizie la inceput. Dar doi copii care vin amandoi odata va vor solicita foarte mult. Uneori poate fi si mai usor, ei deja au o baza afectiva in celalalt, asta cand nu au fost despartiti...dar cazurile sunt rare...Daca totusi va hotarati pentru frati, aveti grija sa va puteti baza pe cat mai multe persoane care sa raspunde prezent atunci cand le veti solicita ajutorul.
Sa dea Domnul ca fiecare sa ne gasim copilul!

sâmbătă, 1 iunie 2013

2 iunie ziua adoptiei

Astazi se sarbatoreste ziua adoptiei. La multi ani tuturor celor care au fost adoptati, asteapta sa fie adoptati, celor ce au adoptat sau adopta. ONG urile au un program foarte frumos cu activitati pentru aceasta zi. Eu am vazut un program al celor de la Ador copiii foarte fain, din pacate in Timisoara si Bucuresti.

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Carte despre adoptie - Daca viata nu are Temei


Am fost saptamana trecuta la Protectia copilului la o prezentare de carte a unei doamne din Olanda - Geertje van Egmond, care in urma cu 33 de ani a adoptat o fetita de 5 ani din Columbia si de aici urmeaza o intreaga aventura care se sfarseste cu bine...abia dupa 15 ani. Imi inchipuiam ca sunt adoptii cu probleme si observasem ca tendinta generala este de a blama parintii cum ca nu erau pregatiti, nu fac eforturi, nu inteleg, nu iubesc, nu vor, nu pot... Dupa citirea acestei carti pe care nu am lasat-o din mana am inteles si de ce. In unele familii adoptatoare, care au adoptat un copil mai mare cred ca se petrece o drama...copilul care se adapteaza perfect la inceput, nu poate din cauza traumelor si ranilor pe care le-a avut in decursul vietii sa creeze legaturi afective profunde, nu intelege relatiile dintre membrii unei familii, nu interiorizeaza notiuni precum incredere,  sentiment de vina, iubire, responsabilitate si atunci, el fiind un supravietuitor (a trebuit sa supravietuiasca in conditii extreme, aruncat de ici colo, in familii noi, in medii noi, cu oameni care traiesc vieti diferite, fara nici o constanta in viata) se foloseste de tot ce stie si poate pentru a supravietui si in noua situatie: manipuleaza, minte, loveste.
Desi cartea nu este un studiu stiintific, are la baza o poveste proprie, precum si povestile altora din cadrul unui grup de suport... cred ca ar trebui citita de oricine lucreaza in servicii sociale, in invatamant si mai ales de toti cei ce adopta, pentru ca explica practic ce se intampla, de ce se intampla si cele doua moduri in care poate reactiona parintele si invatatorul, precum si solutii de a iesi din criza, un grup de persoane la care se poate apela in caz de situatii extreme.
Doamna considera ca acesti copii, au un handicap ca oricare alt handicap pe care il numeste "sindromul lipsei de baza", si care, recunoscut ca ADHD sau autismul, ar scuti pe copii si parinti de multe drame inutile:
"Acest sindrom, pe care eu il consider a fi un handicap emotional, apare chiar din prima faza a vietii - probabil inca de la procreare - din cauza lipsei sau absentei totale de afectiune, implicare emotionala, ingrijire si hrana. Si in trecutul indepartat se intampla ca un copil "luat din drum", devenit orfan sau la un moment dat, sustras fiind autoritatii parintesti sa fie plasat intr-o familie. Este cunoscut si faptul ca in ciuda tuturor eforturilor de ingrijire, lucrurile nu decurgeau intotdeauna conform asteptarilor. Daca un astfel de copil nu era merituos in timpul perioadei de crestere, se vorbea de obicei de "mostenirea genetica", sau despre "aschia nu sare departe de trunchi" si alte expresii stereotipe, deoarece comportamentul asociat al copilului pur si simplu nu putea fi explicat altfel".
... "in opinia mea, se poate spune in mare ca in ceea ce priveste  comportamentul, nou-venitii in aceste categorii de varsta (2-6ani), pot fi incadrati in trei tipuri:
1. tipul tensionat, speriat, introvertit, dragut, precaut, aproape prea asculator, care nu pleaca de langa mama;
2. tipul aparent liber, indisciplinat, cam galagios, neatent, uneori agresiv, descurcaret, isi revendica imediat jucariile proprii (si ale celorlalti);
3. tipul dragut, necomplicat la prima vedere, vesel, adaptat si fara probleme, care se integreaza in familie din prima clipa....Nu este nevoie de multe cunostinte de psihologie ca sa-ti dai seama ca acesti copii de primul tip - traumatizati de pierderea parintilor - se comporta cel mai normal in situatia cea mai straina pentru ei."
Cartea este un roman captivant, nu se poate lasa din mana, prezinta situatii clare din viata unei familii cu un copil adoptat cu acest sindrom, solutii, poticniri. Cred ca oricine doreste sa adopte sau a adoptat ar trebui sa o rasfoiasca, citeasca...

duminică, 20 ianuarie 2013

Pasii unei adoptii

Eu cochetam cu ideea adoptiei din 2005, dar in mai 2011 m-am hotarat. Imi amintesc exact ziua, momentul...ce anume faceam, unde eram. Am sunat la Directia Generala de Asistenta Sociala Protectia Copilului Iasi (pentru ca de ea apartin), si a doua zi, pe 13 mai 2011 am fost si am depus cererea.
Cererea se depune la registratura in urma unei discutii avute cu un asistent social. Acesta, te ajuta sa formulezi cererea(e destul de greu sa te hotarasti ce copil vrei- tu te duci sa faci cerere pentru a adopta un copil, dar acolo trebuie sa tii cont de anumite criterii: varsta, sex, etnie, stare de sanatate, stadiul dezvoltarii neuro-psihice...) si iti ofera primele informatii.
!!! Atentie: Nu va fie frica sau rusine si nu aveti nici o retinere in a spune clar si raspicat ce doriti,pentru ca aceasta este o alegere pe viata menita sa faca unui copil si dumneavoastra viata si mai frumaoasa, nu sa o ingreuneze)
Legat de varsta, aveti grija ca varsta de 0-4 ani inseamana pana la 4 ani 11 luni si 29 zile, sau 5 ani fara o zi.

- la aceasta primesti un raspuns prin posta, cum ca te-au luat in evidente si urmeaza sa parcurgi procesul de atestare, in care vi se indica asistentul social ce se ocupa de cazul dvs. De acum, pentru urmatorii 1-2 ani cu el veti tine legatura.
Atestarea e un proces ce dureaza maxim 120 zile. Pentru aceasta trebuie sa parcurgi urmatoarele etape:
          - un dosar cu acte(partea cea mai usoara)
          - examen psihologic
          - vizite acasa
          - cursuri de puericultura;
Dosarul cu acte contine:(pentru fiecare parinte adoptator)
- adeverinte de venit
- cazier
- adeverinta medic familie - fara boli cronice sau psihice
- adeverinta examen psihiatric-apt adoptie
- o declaratie notariala cum ca nu sunteti decazuti din ddrepturile parintesti si ca nu ati lipsit mai mult de  3 luni din tara (nu-mi amintesc exact daca asa era, asta va spune exact cum trebuie sa sune asistentul social care se ocupa de caz)
- doua caracterizari de la colegii de serviciu. De obicei aici oamenii se sperie si nu stiu ce sa scrie. Eu am avut noroc ca au fost inspirate si am avut o surpriza placuta cand am citit ce cred despre mine. Important este sa va descrie asa cum sunteti, dar sa puna accent pe calitatile ce au legatura cu meseria de parinte: faptul ca sunteti o persoana de incredere, ca se pot baza pe dumneavoastra, va respectati cuvantul dat, ca sariti in ajutor, ca va place sa gatiti, sa va plimbati... Si cel mai important: ca va plac copiii (aveti fini, petreceti timp cu copiii prietenilor, le faceti mici cadouri...)
- un buget (va da asistentul social modelul)- va recomand sa il trageti la xerox, sa il completati cu atentie, chiar in mai multe zile, cand va veti aminti cate ceva si abia apoi sa il puneti pe curat. Bugetul trebuie in principal sa demonstreze ca puteti intretine un copil, sau mai multi (depinde cati doriti sa adoptati sau catia veti deja). Chiar daca la aparitia unui copil stilul nostru de viata se ca schimba total (nevoile lui vor trece pe primul plan si atunci ne vom adapta bugetul - vacantele vor fi mai pe aproape, hainele si cosmeticele vor fi mai bine chibzuite, iesirile mai putin dese...) e important sa se vada ca aveti o rezerva. Si daca nu o aveti e timpul sa economisiti! O pereche de ghete pentru un copil de 3 ani costa cat una pentru adulti, diferenta este ca lui nu ii vine si la anu. Blugii, gecile, gradinita, cursurile, medicamentele la fel. Asigurati-va ca nu va veti indatora la venirea copilului.
Cand vine copilul, daca va hotarati sa adoptati un copil peste 2 ani va trebui sa va luati concediu, asa ca pastrati-va fiecare zi de concediu posibila pentru a va acomoda. Puteti sa va luati medical? Daca nu, puteti sa va luati concediu fara plata, o luna, doua? Pentru aceasta perioada minunata si grea asigurati-va de pe acum ca banii nu constituie factor de stres.
Ex amenul psihologic (dureaza, asa ca nu va programati nimic aprox. 3 ore) incepe printr-o evaluare formala, a unor teste si convorbiri cu psihologul directiei, continua la fiecare vizita si intrevedere, de asemeni la fiecare curs de puericultura la care participa psihologul. La sfarsit, in raportul final inaintat pentru atestare, acesta va avea o pondere importanta. Veti fi evaluat ca persoana - ce copilarie ati avut, ce relatii aveti cu parintii, cu prietenii, cu job-ul, ce pasiuni aveti si ca viitor parinte: cum veti recompensa copilul, cum il veti pedepsi, cum veti petrece timp, ce fel de educatie ii veti oferi, ce fel de copil va doriti sa fie, ce nevoi credeti ca are?
Vizita acasa (acasa la voi) -  obisnuiti-va cu ea, pentru ca odata ajuns copilul la dumneavostra vor urma multe intalniri pentru a monitoriza evolutia, plasamentul si adoptia. Numarul de vizite depinde de cei de la directie, de numarul de intalniri avute cu ei, dar obligatoriu va fi una. Dureaza cam 2-3 ore, in care se va face o evaluare sociala si psihologica (vine asistentul social si psihologul), de asemeni si o ancheta sociala (daca aveti conditii necesare si propice pentru buna dezvoltare a unui copil). Nu trebuie sa aveti ultimele gadget-uri si nici ca mobila, canapeaua si perdelele sa fie in acelas ton, dar e important sa fie primitoare si sa ofere un mediu securizant, pana la urma acolo va veti creste copilul.
!!!Acum e momentul sa puneti toate intrebarile care va bantuie (va recomand sa le scrieti ca sa nu le uitati). Doamnele sunt numai pentru dumneavoastra, asa ca profitati de timpul acordat.
Cursuri puericultura - eu am fost la 4. Sunt extrem de interesante si utile. Acolo va intalniti cu viitori parinti ca si voi, puteti afla povesti de succes, poticniri, frici, asteptari, metode educative, va optimizati asteptarile... Acolo intalniti oameni ca si voi, oameni care va inteleg, care nu va judeca, nu va compatimesc, acolo intalniti drame si impliniri minunate. Cred ca sunt partea cea mai interesanta si utila a procesului, asa ca duceti-va cu incredere, puneti intrebari, participati activ.
Dupa acestea, asistentul social va suna sa va dea o copie dupa raportul dumneavoastra. Dupa aceasta, in 5 zile lucratoare veti avea atestatul de parinte adoptator.
Odata atestat, incepe asteptarea. In medie urmeaza si alt atestat (asa ca inarmati-va cu rabdare, nu disperati, gasiti-va o ocupatie care sa va faca placere, alipiti-va unui grup suport). Informatii utile eu am gasit pe forumul parintilor adoptivi de pe desprecopii.ro http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=67
Trebuie insa sa selectati informatiile, pentru ca unele din ele sunt total aberante.

Din acest moment, ORA (Oficiul Roman de Adoptii) va face potrivirea teoretica dintre dumneavoastra si un copil adoptabil, conform criteriilor cerute de dvs. si a profilului dumneavoastra ca parinte. Listele cu primele 10 persoane alese pentru potrivirea practica vor fi trimise la directiile judetene. Acestea (acum intervine factorul uman si conteaza fiecare cuvant din profilul dumneavoastra) vor selecta 3 familii adoptatoare cele mai potrivite pentru copilasul adoptabil.
Acum veti fi sunati, vi se va descrie copilul: varsta, etnie, dezvoltare, boli, istoric familial si veti hotari daca mergeti mai departe cu potrivirea sau nu. Daca sunteti prima familie selectata, veti merge sa vedeti copilul.
Daca copilul e din alt judet, se tine cont de apropierea fata de domiciliul actual al copilului, de vechimea atestatului si daca sunteti familia cea mai potrivita pentru acel copil.

 Rabdare, economisiti, gasiti-va noi pasiuni, invatati ceva nou pana vine copilul. Important este ca oricat va dura asteptarea (0, 1, 2)ani la sfarsit toti vom fi parinti. Si daca ati vedea parintii adoptivi care deja au o minune ati intelege ca nimic nu trebuie grabit, acel copil care trebuie sa fie al vostru acela si nici un altul va veni la momentul optim. (si studiile si simtul comun arata o asemanare intre trasaturile psihice si chiar fizice, observabile cu ochiul liber intre parintii adoptivi si copiii adoptati).